În conformitate cu legislația UE, care este pusă în aplicare de către statele membre, unui solicitant de azil trebuie să îi fie garantat un nivel de trai decent. Asistența trebuie să includă cazare, hrană și îmbrăcăminte. Statele pot alege forma în care să ofere asistență - poate fi vorba despre asistență în natură, sau asistență sub formă de alocații financiare sau tichete. Valoarea ajutorului care urmează să fie acordat este stabilit de fiecare stat membru în parte.
Familia Saciri a depus o cerere de azil în octombrie 2010, în Belgia. Instituția de recepție ("Fedasil") a informat familia că, datorită supraîncărcării sistemului, nu îi poate oferi cazare. Având în vedere că nu a primit cazare, în timp ce aștepta rezultatul deciziei cu privire la cererea de azil, familia a inchiriat un apartament de pe piața privată. Cu toate acestea, familia nu a avut mijloacele necesare plății chiriei și a apelat la centrul de asistență socială pentru restituirea sumei în cauză. Centrul a refuzat, susținând că familia nu poate primi rambursare deoarece nu se afla sub protecția Fedasil.
În hotărârea sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat că statele au responsabilitatea de a oferi asistență solicitanților de azil de la data depunerii cererii de azil. Respectarea drepturilor fundamentale, în special cerințele prevăzute la art . 1 al Cartei, conform cărora demnitatea umană trebuie să fie respectată, cere statului să se asigure că solicitantul de azil nu va a fi lipsit de ajutor și de asistență.
În opinia Curții, dreptul Uniunii Europene nu interzice ca, în cazul supraaglomerării facilităților de cazare destinate special solicitanților de azil, alte organisme din cadrul sistemului general de asistență publică să fie implicate. Acest lucru este posibil atâta timp cât acest sistem asigură respectarea standardele minime stabilite de legislația UE.
Hotărârea din cazul Saciri a confirmat faptul că, în timp ce statele membre pot decide dacă să ofere asistență în natură, sau sub formă de ajutor financiar sau de tichete, nivelul de sprijin trebuie să fie, în toate cazurile, suficient și adecvat. Statele trebuie să mențină unitatea familiei și să ia în considerare bunăstarea copiilor – astfel ajutorul trebuie să asigure cazarea copiilor cu părinții lor. În același timp, Curtea a subliniat că dispozițiile Directivei nu pot fi interpretate în sensul că se impune să se lase solicitanților de azil alegerea cazării după plac.
Hotărârea în Cauza Saciri - C-79/13
Zuzanna Warso , avocat la Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului din Polonia