Tech & Rights

#MeAndMyRights: Dreptul la viață privată ne oferă libertate

Dreptul la viață privată ne eliberează de constrângerile impuse prin control social. Din acest motiv, ne oferă libertatea de a gândi critic, de a ne pune întrebări cu privire la normele sociale și de a dezbate cu privire la idei controversate.

by Israel Butler

Celor mai mulți dintre noi ni se spune că e urât să aruncăm gunoi pe jos, locul acestuia fiind în coșurile de gunoi. Totuși, deși majoritatea dintre noi cunoaștem această regulă, există încă multe persoane care nu o respectiă- drept dovadă ne stau străzile noastre mizerabile. În ultimii ani, psihologii au început să experimenteze cu publicul pentru a vedea dacă pot aborda problema aruncatului de gunoi. În unele experimente au fost puse imagini cu ochi, în locuri importante și aglomerate, unde se arunca mult gunoi pe jos. În alte experimente ochii au fost puși chiar pe gunoi. Au fost apoi comparate modificările înregistrate după plasarea acestor imagini. S-a constatat că, odată ce se plasau imaginile cu ochi, oamenii începeau să arunce mai puțin gunoi pe jos.

Citiți articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights

De ce? Pentru că oamenii tind să se supună regulilor comunității în care trăiesc, mai ales atunci când cred că sunt supravegheați, sperând astfel să scape de posibilele sancțiuni care le-ar putea fi aplicate de cei din jur. Până și niște imagini cu niște ochi sunt suficiente pentru sub-conștientul nostru pentru a începe să ne comportăm diferit, ca și cum aceștia ne-ar urmări, deși știm foarte bine că acest lucru nu este adevărat.

Ochii care ne privesc și controlul social

Cele mai multe dintre aceste experimente cu imagini cu ochi au fost aplicate în ultimii ani, fiind însă bazate pe o serie lungă de experimente care au fost inițiate încă din anii 30. Prin intermediul acestor experimente, psihologii sociali au reușit să afle că atunci când sunt într-un grup, indivizii tind să urmeze regulile și opiniile majorității. Acest fenomen se numește „control social". Unul dintre principalele motive pentru care respectăm regulile sociale și tindem să urmăm opinia majoritară este, pur și simplu, presiunea socială.

Experimentele ne-u arătat că acest control social este atât de puternic încât avem tendința de a urma opinia majorității, chiar și atunci când această opinie este, în mod obiectiv, incorectă. De exemplu, în unele experimente psihologii au umplut încăperi cu oameni cărora li s-a spus să spună că, din trei linii desenate pe o hârtie, cea mai lungă era una care era în mod evident mai scurtă. Apoi în camera era invitată o persoană nouă, adevăratul subiect al experimentului, care adopta, de obicei, părerea grupului doar pentru a se încadra în această nouă comunitate. De-a lungul anilor, experimentele au devenit, desigur, mai sofisticate, adresând subiecte precum modul în care ne exprimăm opiniile politice și opiniile despre moralitate, mergându-se așadar mai departe de câteva linii desenate pe o pagină.

Citiți articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights

Unele dintre cele mai recente experimente au fost efectuate în legătură cu ceea ce se întâmplă fizic în creier în aceste situații. Când un individ își exprimă dezacordul cu majoritatea celor din grupul lui, aceasta activează acea parte a creierului asociată cu emoțiile negative. În schimb, atunci când indivizii își exprimă acordul cu majoritatea, aceasta generează eliberarea de oxitocină, hormonului „iubirii", care ajută la crearea legăturii dintre mame și copii și a legăturilor dintre partenerii sexuali. Se pare că suntem instinctiv dornici să respectăm regulile și să urmăm opinia majorității. Aceasta se datorează poate faptului că pentru sute de mii de ani, oamenii au evoluat trăind împreună, în grupuri armonioase, care le-au sporit șansele de supraviețuire și care i-au ajustat să obțină acces la beneficii de grup cum ar fi protecție, hrană și adăpost. În zilele noastre a avea o opinie controversată ar putea genera înlăturarea din lista de prieteni de pe Facebook. În trecutul îndepărtat însă putea genera probabil respingerea dintr-un grup, abandonul, care putea echivala ușor cu a fi lăsat pradă unei morți sigure.

Dreptul la viață privată e mai mult decât dreptul de a se ascunde

Ce legătură au toate acestea cu dreptul la viață privată? Dreptul la viață privată vă oferă posibilitatea de a controla informațiile personale pe care doriți să le împărtășiți cu alții și de a alege persoanele cu care să împărtășiți informații. Împărțim informații, idei, opinii, proprietăți, spațiu personal etc; ne oferim chiar și corpul. Facem aceste lucruri cu partenerii noștri, cu membrii familiei, cu prietenii, cu colegii de clasă, cu colegii de muncă, cu cunoștințe, cu străinii și cu publicul larg. Și în timp ce alegem să împărtășim lucruri diferite cu persoane diferite, alegem și să nu împărtășim anumite lucruri nimănui. Când avem control asupra acestor alegeri, se poate spune că ne bucurăm de dreptul la viață privată. Când controlul asupra acestor alegeri ne este luat, atunci există intruziuni cu privire la acest drept.

Deoarece dreptul la viață privată ne oferă posibilitatea de a alege persoanele cărora le împărtășim informații despre noi, ne permite să limităm sfera informațiilor pe care le împărtășim - altfel spus, ne permite să „ascundem". Dar dreptul la viață privată înseamnă mult mai mult decât a te ascunde. Este vorba despre crearea unui spațiu în care să avem libertatea de a face schimb de informații, de a gândi și de a lua decizii cu privire la societățile noastre și la modul în care acestea funcționează.

Dreptul la viață privată ne eliberează de controlul social. Ne dă libertatea de a pune la îndoială opiniile, regulile, valorile și tradițiile pe care le deține majoritatea. Când nimeni nu se uită sau când suntem cu un grup de oameni de încredere, putem împărtăși idei și opinii despre care nu am îndrăzni să vorbim în public. Iar acest lucru este esențial pentru ca orice democrație să funcționeze corect. De ce? Mai multe despre aceasta puteți citi în articolul următor.

Dacă doriți mai multe informații despre studiile și dovezile pe care ne bazăm când facem aceste afirmații, puteți să consultați raportul nostru „Securitate prin drepturile omului", disponibil aici.

#MeAndMyRights