Tech & Rights

#MeAndMyRights: dreptul la viață privată e diferit de dreptul de a se ascunde

Guvernele ne spun adesea că, dacă nu avem nimic de ascuns, nu avem de ce să ne temem de supravegherea în masă. Acest articol discută despre de ce este atât de puternic acest argument înșelător și cum îl putem combate.

by Israel Butler

Într-o zi de vară, cu ceva timp în urmă, am ajuns acasă și pe masă era, deschis, laptop-ul iubitei mele, care are foarte multă încredere în mine și nu își face probleme pentru dreptul ei la viață privată din cauza mea. De aceea rămâne întotdeauna conectată pe laptop la toate paginile web care o interesează, precum Facebook, Gmail și LinkedIn sau conturile de la New York Times, Amazon, biblioteca locală, Spotify și pagina de asigurări de sănătate. Oscar Wilde ar fi spus poate în acest context: "Pot rezista oricăror lucruri, cu excepția ispitei" și cine sunt eu să contrazic un tip atât de inteligent?

Citiți alte articole publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights aici.

Așa că i-am citit mesajele de pe Facebook și e-mailurile de pe Gmail. Vorbește mult despre mine cu prietenii ei. Crede că sunt o persoană minunată, dar și-ar dori să nu mai schimb subiectul de fiecare dată când vrea să vorbim despre viitor. Am verificat lista articolelor pe care le-a citit în The New York Times: o mulțime de lucruri serioase despre Trump, femeile musulmane din Europa, burquinis și multe bârfe despre celebrități, precum cele despre ceva cântăreață care și-a recăpătat formele dinainte de naștere prin Pilates și yoga. Am analizat ce cărți a cerut de la bibliotecă: economie, strategii de comunicare, cum să fii un manager bun, sarcină și nutriție. Am verificat ce muzică a ascultat pe Spotify și mi-a amintit despre cât de diferite sunt gusturile noastre - Drake, Mariah Carey, Kanye West, Fink, 2 Unlimited, Spice Girls. Am trecut prin istoria browserului ei web. Își petrece mult timp pe portalul BBC News unde se discută despre viitorului Europei, criza migrației și terorism. Și pe pagini web cu nume pentru bebeluși. Am verificat apoi dacă îmi ascunde ceva în legătură cu starea ei de sănătate. Am văzut că a solicitat informații despre serviciile prenatale disponibile prin asigurarea ei. Mi-a fost atunci clar că trebuie să avem o discuție serioasă.

Ce iubit dubios am fost nu? Mi-a plăcut puțină hărțuire. Supravegherea în masă pune toate aceste informații și multe alte detalii, cum ar fi locația dvs. în orice moment, în mâinile serviciilor de securitate. Vă aduceți aminte de hit-ul formației The Police din 1983, Every Breath You Take (De fiecare dată când respiri)? Descrie foarte bine relația pe care o aveți cu serviciilor de securitate atunci când sunteți o victimă a supravegherii în masă. Apăsând câteva butoane aceștia pot afla foarte repede dacă iubita mea este o activistă ambițioasă în domeniul drepturilor omului, ce subiecte de ordin politic o interesează, ce muzică îi place și dacă și-ar dori sau nu să aibă copii.

Guvernele noastre ne spun în general să nu ne facem griji. Potrivit autorităților, serviciile de securitate nu sunt de fapt interesate de viața noastră personală. Sunt interesate de găsirea infractorilor. Deci, dacă nu avem nimic important de ascuns, nu avem de ce să ne temem. Serviciile de securitate vor ignora pur și simplu toate chestiunile potențial jenante despre noi, atâta timp cât acestea nu sunt legate de comiterea de infracțiuni.

Citiți alte articole publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights aici.

Mulți oameni chiar nu înțeleg de ce trebuie să ne facem griji. Un prieten mi-a spus cândva: „Sigur, îmi place dreptul la viață privată pentru că mă lasă să ascund lucruri care aș prefera să rămână secrete. Nu vreau ca oamenii pe care îi cunosc să vadă poze intime cu mine, care sunt pentru iubita mea sau să-mi citească e-mailurile - câteodată fac glume foarte proaste. Nu le iau foarte în serios. Dar dacă ar fi scoase din context, aș putea avea probleme. Dar supravegherea în masă este realizată de Guvern. Nu de prietenii sau de familia mea. Așa că pot să trec peste jena mea, pentru că nu-i cunosc. Și pentru că supravegherea în masă ne ajută să fim în siguranță în fața teroriștilor, este un preț care merită să fie plătit. Nu fac nimic ilegal, așa că nu mă deranjează că autoritățile știu ce fac".

Autoritățile sunt așadar inteligente - argumentul lor legat de „nu trebuie să se ascundă cel care nu are motive să se teamă" este foarte puternic din două motive. În primul rând, reduce valoarea dreptului la viață privată la ceva care este util doar individual, nu și pentru societate în ansamblu. În al doilea rând, face ca acest drept să pară ceva rău. Ca și cum singurul scop al vieții private ar fi să ne permită să mințim fără a fi prinși. Să ne permită să ascundem secrete urâte. Și asta îi împiedică pe mulți să susțină deschis dreptul la viață privată. Totuși, dacă autoritățile nu sunt interesate de colecția mea de filme porno sau de e-mailurile mele către psiholog, atunci de ce colectează toate aceste date despre mine? Potrivit guvernelor, dacă susții puternic dreptul la viață privată, e foarte probabil că ai ceva rău de ascuns.

Pentru a contracara acest argument, trebuie să discutăm despre cât de greșite sunt premisele invocate. În primul rând, după cum am văzut în articolele noastre anterioare, supravegherea în masă nu ne ajută să combatem terorismul. E inutilă și de fapt ne face mai vulnerabili. Așa că ne deschidem viețile în fața guvernelor fără a primi nimic în schimb.

În al doilea rând, dreptul la viață privată e mai mult decât dreptul de a păstra secrete. Și este atât de important pentru societățile noastre încât nu îl putem trata ca pe ceva la care putem alege oricând să renunțăm. Dreptul la viață privată ne permite să avem acces la informații, să gândim și să luăm decizii cu privire la societatea și democrația noastră – cu privire la cum vrem să trăim, cine ar trebui să ne fie liderii, după ce legi și norme morale ar trebui să trăim. Fără dreptul la viață privată, democrația nu poate funcționa corect - de ce credeți că mergeți într-o cameră mică, unde sunteți singur, atunci când votați? În următoarele câteva articole, vom discuta în detaliu despre acest subiect și despre de ce este dreptul la viață privată atât de vital pentru democrație.

Si iubito, dacă citești acest articol liniștește-te! Jur că nu ți-am citit e-mailurile și nu mi-am băgat nasul pe nicăieri!

Dacă doriți mai multe informații despre studiile și dovezile pe care ne bazăm când facem aceste afirmații, puteți să consultați raportul nostru „Securitate prin drepturile omului", disponibil aici.

#MeAndMyRights