Tech & Rights

#MeAndMyRights: Profilarea etnică

Profilarea etnică este o practică rasistă, malițioasă și contraproductivă care ajută teroriștii. Vestea bună e că polițiștii se pot schimba și ne pot ajuta să fim în siguranță dacă beneficiază de instruire adecvată.

by Israel Butler

Profilarea etnică se referă la acele situații în care serviciile de securitate se folosesc de puterile pe care le au pentru a opri sau a percheziționa o persoană sau pentru a percheziționa locuința sau proprietatea cuiva din cauza etnicității persoanei respective, nu în baza unor dovezi cu privire la posibila implicare a acestora într-o infracțiune. Practică reprezintă o formă de discriminare în baza rasei și este ilegală. Un exemplu recent de utilizare a practicii este cazul serviciilor de securitate franceze care au folosit profilarea etnică atunci când au efectuat mii de raiduri pe proprietățile unor persoane care erau sau păreau să fie musulmane.

Aceasta nu înseamnă că etnia unei persoane nu poate face parte dintr-o descriere a unui suspect, împreună cu alte caracteristici ale acestuia, precum înălțimea, vârsta, îmbrăcămintea sau culoarea părului. Diferența este că pentru ca persoana respectivă să devină suspect e nevoie să existe dovezi care să arate că aceasta a fost implicată în comiterea unei infracțiune, precum înregistrări CCTV sau declarații ale martorilor de fața locului.

Citește articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights.

În schimb, profilarea etnică se referă la o situație în care poliția oprește sau percheziționează o persoană sau proprietatea acesteia doar pentru că persoana în cauză aparține unui anumit grup etnic sau religios, cum ar fi persoanele de culoare sau musulmanii. Când forțele de ordine se folosesc de profilare etnică, este evident că ceea ce îi face pe suspecți suspecți este apartenența la un anumit grup etnic. Legea cere poliției să-și folosească puterile atunci când există dovezi reale despre comiterea unei infracțiuni. Aceste dovezi se pot referi la comportamente suspicioase, precum încercarea de a evita poliția, nervozitatea, evitarea contactului vizual în timpul unui control de la aeroport sau încercarea de a face schimb de genți cu cineva. Culoarea pielii sau aspectul fizic nu constituie o posibilă dovadă a unei activități criminale.

Studiile arată că profilarea etnică este ineficientă, sporește amenințările la adresa siguranței cetățenilor și contribuie, cel mai probabil, la radicalizarea anumitor persoane. Când poliția folosește profilarea etnică, aceasta vizează o proporție mai mare de persoane din etnia „suspectă" și mai puține persoane din populația majoritară sau din alte minorități. Există studii care au examinat ce se întâmplă atunci când poliția încetează să folosească etnia drept criteriu și folosește în schimb dovezi obiective ale comiterii de activități criminale. Situația se schimbă semnificativ. Numărul total de opriri și percheziții scade, numărul infracțiunilor detectate (adică eficacitatea opririlor) crește, iar disproporționalitatea cu care sunt vizate minoritățile în comparație cu membrii populației majoritare scade semnificativ.

Profilarea etnică este așadar ineficientă deoarece are ca rezultat prinderea a mai puțini infractori. Este ineficientă pentru că face forțele de ordine să-și concentreze atenția în mod disproporționat asupra unor persoane nevinovate care aparțin etnicității țintă, în timp ce suspecții care provin din etnia majoritară sau ale altor minorități scapă. Mai mult, studiile arată că indivizii implicați în extremism violent conexat cu Al-Qaeda și așa-numitul Stat Islamic aparțin unei mari varietăți de naționalități și etnii, inclusiv occidentali (albi) care se convertesc. De fapt, există șanse mai mari ca occidentalii covertiți să recurgă la extremism violent decât cei care au fost crescuți musulmani. Odată ce grupurile teroriste sau criminale devin conștiente că autoritățile selectează anumite minorități etnice, acestea își adaptează comportamentul pentru a evita detectarea - de exemplu, prin alegerea unor atacatori dintr-o etnie diferită.

Citește articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights.

Profilarea etnică a fost utilizat pe scară largă în Germania, SUA și, mai recent, în Franța. În ciuda vizării a zeci de mii de persoane pe baza etnicității lor, niciuna dintre aceste operațiuni nu a condus la inițierea de acte de urmărire penală pentru terorism.

Profilarea etnică generează o risipă a resurselor statului și distrage atenția de la suspecți reali. Ea este de asemenea contraproductivă pe termen lung. Este bine documentat faptul că indivizii nevinovați care sunt opriți și percheziționați de polițiști se simt umiliți și rămân cu dorință de răzbunare atunci când consideră că etnia lor este principalul motiv pentru care au fost supuși unor astfel de acte. Aceste persoane raportează și că ajung să nu mai aibă încredere în poliție și se simt înstrăinate și marginalizate în comunitate și națiune. O altă consecință pare a fi o creștere a discriminării și a infracțiunilor motivate de ură comise de membrii ai publicului larg- astfel de cazuri nefiind întotdeauna raportate din cauza lipsei de încredere în poliție. Cercetătorii sugerează că e posibil ca aceasta să se întâmple pentru că profilarea etnică pare să legitimizeze discriminarea. Când oamenii nu mai au încredere în poliție, devine mult mai puțin probabil ca aceștia să colaboreze cu forțele de ordine și, spre exemplu, să raporteze comportamente suspecte sau să își asume statutul de martor. Marginalizarea crescândă și percepția potrivit căreia nu se poate avea încredere în poliție pentru protejarea comunităților împotriva discriminării și infracțiunilor motivate de ură contribuie la intensificarea furiei și a sentimentelor celor care se simt nedreptățiți. Aceștia se îndepărtează astfel de identitatea națională, ceea ce joacă un rol în vulnerabilitatea la radicalizare. Despre acestea vom discuta mai în detaliu în articolele noastre viitoare.

Dacă dorești să afli mai multe informații despre acest subiect sau despre dovezile și studiile la care am făcut referință, te invităm să citești raportul nostru, „Siguranță prin drepturile omului”, disponibil aici.

#MeAndMyRights