#MeAndMyRights: drepturile omului ne oferă siguranță

În 2001 guvernele din UE au început să încalce tot mai des drepturile omului în numele luptei împotriva terorismului. Este de înțeles de ce cu toții ne temem de atentate terorise și vrem să fim în siguranță; nimeni nu vrea să fie rănit sau ucis.

Pentru a câștiga mai multe voturi, politicienii propun soluții simple care sună bine pentru public pentru că se concentrează pe întărirea securității, deși ne limitează libertățile și drepturile. De fiecare dată când are loc un atentat, autoritățile anunță adoptarea de politici noi, mai restrictive, care interferează și mai mult cu libertățile noastre. Însă atentatele nu au dispărut, iar numărul lor nu a scăzut. În anumite locuri acestea au devenit chiar mai frecvente. Politicile simple și dure nu funcționează. Am fost forțați să ne sacrificăm valorile și drepturile. Și în schimb am primit mai puțină siguranță.

Drepturi = securitate

Liberties a publicat un raport în care sunt analizate două măsuri de combatere a terorismului foarte populare în rândul guvernelor din UE: supravegherea în masă și profilarea etnică. În următoarele câteva luni, aceste practici vor fi explicate într-o nouă serie de articole #MeAndMyRights; se va discuta despre motivele pentru care aceste măsuri sunt contraproductive și despre ce alte măsuri pot fi luate, compatibile cu standardele din domeniul drepturilor omului, care sunt de fapt mai eficiente atunci când vine vorba despre asigurarea siguranței publice.

Prin supraveghere în masă ne referim la tipul de activități care au fost aduse în atenția publicului de către Edward Snowden, care ne-a povestit ce fac agențiile de spionaj din SUA și Europa. Ne-a explicat că acestea ne monitorizează convorbirile telefonice, email-urile, locațiile în care ne deplasăm și site-urile pe care le vizităm pe Internet. Prin profilare etnică înțelegem, spre exemplu, acele activități în care serviciile de securitate opresc și percheziționează o persoană sau îi percheziționează casa pentru că persoana pare a fi musulmană, contând mai puțin dacă au sau nu dovezi clare conform cărora există pericolul ca persoana în cauză să fi încărcat legea.

Supravegherea în masă nu funcționează

Autoritățile din numeroase țări folosesc supravegherea în masă și profilarea etnică de mai mulți ani. Toate dovezile disponibile ne arată că aceste politici nu funcționează atunci când vine vorba despre prinderea teroriștilor sau prevenirea atentatelor teroriste. De fapt, contrariul este adevărat. Acestea ne fac mai vulnerabili la atentate. De exemplu, pentru realizarea supravegherii în masă este nevoie de numere mari de persoane și de resurse financiare substanțiale, care sunt luate din resursele disponibile pentru formele tradiționale de investigare, forme care ajută de fapt la oprirea atentatelor. Profilarea etnică distruge relația de încrederea dintre minorități și poliție, ceea ce face mai dificilă munca serviciior de securitate care încearcă să obțină informații care ar putea ajuta la oprirea sau prinderea suspecților.

În articolele viitoare vă vom vorbi despre modul în care guvernele noastre ar putea să ne țină mai în siguranță dacă ar fi dispuse să-și respecte obligațiile legale pe care le au în domeniul drepturilor omului. Vom discuta mai în detaliu despre modul în care supravegherea în masă și profilarea etnică dăunează societăților noastre, fiind inutile și contraproductive în combaterea terorismului. Vom da exemple de politici de combatere a terorismului, stabilite și testate, care respectă standardele privind drepturile omului și sunt mai eficiente. Și vă vom explica cum ajută guvernele noastre organizațiile teroriste, deși neintenționat, să transforme mai mulți oameni în extremiști violenți. Aceasta este o realitate pentru că faptul că minorităților nu li se oferă drepturi egale acasă la ele și faptul că există guverne democratice care colaborează cu regimuri represive din alte țări are astfel de consecințe. Pe scurt, vă vom spune cum ne țin în siguranță drepturile omului.

Dacă doriți mai multe informații despre dovezile și studiile pe care le luăm în considerare, puteți să consultați raportul nostru, „Securitate prin drepturile omului", disponibil aici.