Tech & Rights

#MeAndMyRights: Democrația depinde de dreptul la viață privată pentru idei și legi noi

În acest articol explicăm că, fără dreptul la viață privată, am avea mai puține idei și legi noi. Acest drept permite formatorilor de opinie și inovatorilor sociali să modifice status quo-ul și să schimbe părerile majorității.

by Israel Butler

În cel mai recent articol din această serie am discutat despre controlul social, despre cum oamenii tind să urmeze regulile și să se alăture opiniei majorității, mai ales atunci când cred că sunt urmăriți. Și este foarte probabil că aceasta să se întâmple ca urmare a evoluției speciei umane. Îmi imaginez că printre cititori au existat persoane care să se gândească imediat că teoria care explică controlul social nu este total exactă, pentru că mulți dintre noi știm persoane care nu au nicio problemă în a se opune opiniilor majorității. Putem găsi extremiști și radicali în știință, politică și religie, care provoacă în mod regulat controverse și schimbă opinia majorității. Probabil avem prieteni pe care încălcarea regulilor pare să îi bucure sau care își pun permanent întrebări cu privire la aproape orice convenție socială. Într-adevăr, un sistem de învățământ bun învață oamenii să gândească critic și să pună la îndoială tradiția și înțelepciunea acceptată de majoritate. De ce oare acești oameni nu merg împreună cu majoritatea, de ce nu funcționează controlul social pentru ei? Desigur, dacă controlul social ar explica cu exactitate întregul comportament uman, atunci nimic nu s-ar schimba vreodată, pentru că toată lumea ar gândi la fel și poate și astăzi am mai arde vrăjitoare, am pune copiii să muncească și am cumpăra sclavi.

Citiți articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights

Putem găsi răspunsuri la aceste dileme în cercetările din domeniul psihologiei sociale și o altă disciplină academică, studiile de comunicare, care s-au folosit de primele studii legate de psihologia socială pentru a încerca să se înțeleagă modul în care se formează opinia publică. Există pur și simplu -un grup de oameni pe care îi voi eticheta drept "formatori de opinie" - gândiți-vă la oameni precum politicieni, activiști, lideri religioși, jurnaliști, antreprenori sau academicieni. Formatorii de opinie sunt indivizi care sunt atât de convinși de corectitudinea opiniei lor, încât fenomenul controlului social nu este suficient pentru a-i face să-și schimbe părerea. Și este posibil ca în timp acești formatori de opinie să îi influențeze pe ceilalți și să convingă majoritatea societății că ideile lor noi ar trebui să devină tradiție sau lege.

Cum influențează minoritatea o majoritate? Voi împărți acest proces în două etape. În primul rând, avem activitatea desfășurată de formatorii de opinie. Formatorii de opinie creează idei și concepte noi, norme noi sau abordări noi cu privire la cum funcționează sau se fac lucrurile: să reciclăm și să încercăm să protejăm mediul, să facem ilegală violența unui soț față de soția sa, să creem un fond comun din banii publici pentru a susține un sistem de asistență medicală gratuită, să interzicem armele chimice etc. Prin invoație socială ne referim la crearea de reguli noi cu privire la modul în care ar trebui să funcționeze societățile noastre.

A doua etapă: odată ce aceste noi idei au fost create, trecem la următoarea etapă - dezbaterea publică. După ce formatorii de opinie își transmit ideile către publicul larg, acesta hotărăște dacă să le accepte sau să le respingă. Uneori poate dura ani de zile pentru ca ideile noi să se răspândească și să convingă societatea în ansamblu. Uneori ideile noi nu devin niciodată populare. Iar uneori ideile care devin acceptate nu sunt neapărat bune pentru societate, cum s-a întâmplat cu conceptul de superioritate rasială sau folosirea de arme de distrugere în masă.

Citiți articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights

Vă întrebați poate cum este dreptul la viață privată relevant pentru acest subiect? După cum am explicat deja, formatorii de opinie sunt oameni care au devenit atât de convinși de ideile lor, încât controlul social nu îi mai poate face să tacă. Cercetătorii au descoperit că ideile noi por deveni convingătoare mai ales dacă sunt prezentate în mod consecvent, coerent și convingător. Este posibil ca formatorii de opinie să aibă luni sau ani de gândire, să-și testeze și să își perfecționeze ideile cu oamenii în care au încredere, înainte de a fi convinși că au argumente puternice. De abia apoi pot deveni capabili să le promoveze și să le apere în fața publicului larg. Multe idei pe care le considerăm acum ca fiind norme sociale sau juridice valoroase au fost cândva considerate scandaloase. De exemplu, abolirea sclaviei, egalitatea rasială, criminalizarea violenței domestice, dezincriminarea homosexualității, bunăstarea animalelor sau, mai recent, crowd-funding-ul, economia partajată, reciclarea, drepturile omului, liberul acces la informații, globalizarea, antreprenoriatul social și ecologismul. Ideile noi pot fi cercetate, dezvoltate și perfecționate numai când cei care le au se bucură de dreptul la viață privată.

De asemenea, dreptul la viață privată nu e vital doar pentru dezvoltarea și crearea de idei noi. Este foarte important și pentru ca aceste idei să se poată răspândi. După cum știm, majoritatea oamenilor aderă la opinia majorității și la normele sociale. Din cauza controlului social, oamenii sunt reticenți în a recunoaște că acordă atenție opiniilor sau informațiilor controversate. Fără dreptul la viață privată aceștia nu se pot folosi de ocazie, când apare, pentru a cerceta sau discuta despre anumite idei cu oameni, având încredere că nu vor fi judecați, pentru a-și forma o opinie fără presiunea impusă prin controlul social. Când oamenii se auto-cenzorează din cauza lipsei dreptului la viață privată ne aflăm într-un cerc vicios.

Într-o democrație, legile și politicile sunt create, abolite și modificate în conformitate cu opinia publică. Fără inovație socială, nu putem avea democrație. Fără dreptul la viață privată nu există inovație socială.

Dacă doriți mai multe informații despre studiile și dovezile pe care ne bazăm când facem aceste afirmații, puteți să consultați raportul nostru „Securitate prin drepturile omului", disponibil aici.

#MeAndMyRights