După blocarea Bruxellues-ului și numeroasele niveluri de alertă, LDO și FIDH își manifestă preocupare față de o parte dintre măsurile luate de Guvernul belgian pentru a reacționa la amenințarea iminentă care exista la adresa capitalei.
Amenințarea iminentă a durat șase zile. Nivelurile de alertă au fost anunțate unul după altul fără ca în schimb să existe informații verificabile care să le justifice. Explicațiile date, atunci când au fost date, au fost confuze și contradictorii.
Gestionarea situațiilor de criză
Astfel putem spune pe scurt ce au crezut mulți cetățeni și multe organizații, precum Liga pentru Drepturile Omului (LDO) și Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH), despre modul în care Guvernul belgian a gestionat situația de criză. Putem oare considera că astfel de raționamente corespund într-adevăr realității?
O analiză obiectivă a măsurilor luate de Guvern rămâne imposibil de făcut în această perioadă de criză. Ce știm însă este că acestea au rezultat în tancuri pe străzile capitalei belgiene, în închiderea de școli și într-o societatea care asista la această situație fără să primească nici un fel de informații. Ce pot însă să spună LDO și FIDH cu siguranță este că Guvernul este și va rămâne vinovat de lipsă de transparență în comunicarea cu populația.
În timpul stării de urgență nu s-a permis exprimarea de îndoieli cu privire la legitimitatea măsurilor luate. În săptămânile care au urmat însă, dată fiind lupsa de comunicare, exprimarea de îndoieli nu numai că ar fi trebuit permisă; aceasta era cu adevărat necesară.
Probleme specifice
FIDH și LDO pun sub semnul întrebării validitatea unora dintre măsurile luate de Guvernul belgian. Care au fost factorii obiectivi care au justificat trecerea la nivelul 4 de stare de urgență, cel mai grav nivel posibil, în seara zilei de vineri, 20 noiembrie, care a transformat Bruxelles-ul într-un oraș mort și neliniștit?
Întrebarea aceasta devine și mai relevantă având în vedere că toate perchezițiile și acțiunile care au fost desfășurate în sfârșitul de săptămână care a urmat zilei respective nu au scos la iveală nimic. Astfel, declarațiile autorităților potrivit cărora exista un pericol iminent nu au fost coroborate, nefiind de asemenea necesară prezența abundentă pe străzi a polițiștilor și militarilor.
În această situație nu era cu siguranță vorba despre stabilirea faptului că anumite informații ar fi fost clasificate sau ar fi constituit secret de stat. Autoritățile ar trebui să își trateze cetățenii ca pe niște adulți, capabili să aprecieze relevanța pericolului și să permită organismelor democratice să își facă treaba.
Justificări pentru măsurile luate
Pe lângă aceasta, care au fost factorii obiectivi care au justificat luarea hotărârii de a scădea nivelul de amenințare la nivleul 3 joi, pe 26 noiembrie, după ce școlile și metroul fuseseră deja redeschise cu o zi înainte, când țara se afla încă la nivelul 4?
Având în vedere inconsecvențele existente, ambele organizații se întreabă dacă luarea de astfel de măsuri a fost justificată doar de îngrijorări la adresa securității cetățenilor sau dacă scăderea nivelului de securitate nu fost justificată din alte considerente decât cele făcute publice, precum lipsa personalului și a resurselor necesare pentru a menține nivelul 4 până luni, 30 noiembrie.
Comunicare haotică
Autoritățile au făcut publice informații numai după ce au fost exercitate presiuni în acest sens de către mass-media națională și internațională. În aceste condiții este greu să avem încredere orbește în declarațiile oficiale prin care se oferă justificări pentru creșterea sau scăderea nivelurilor de alertă din motive de securitate.
LDO și FIDH se simt așadar datoare să ridice întrebări cu privire, pe de o parte, la politicile și motivele de ordin financiar care justifică schimbarea la nivelul 3 și, pe de altă parte, posibilele motivații politicie care au contribuit la creșterea nivelului de alertă la 4.
Creșterea nivelului de alertă a constituit o modalitate a Guvernului de a arăta că face ceva- însă sunt măsurile luate eficiente și utile? Acestea au creat de asemenea un climat favorabil consolidării politicilor de securitate, părând așadar justificate cele 18 măsuri care au fost luate după atentatele de la Paris.
Opacitatea comunicării și lipsa de coerență a măsurilor de securitate ridică îndoieli cu privire la legitimitatea acțiunilor Guvernului. Este așadar necesară eliminarea acestor îndoieli; autoritățile trebuie să clarifice motivele care au stat la baza deciziilor lor.
Transparența democratică este esențială pentru menținerea și restabilirea încrederii în acțiunile luate de Guvern împotriva unor posibile amenințări teroriste. Transparența este necesară și pentru parlamentari, pentru ca aceștia să poată decide în cunoștință de cauză cât de adecvate și proporționale sunt cele 18 măsuri propuse pentru a consolida arsenalul de securitate.
Este necesară eliminarea îndoielilor
Lupta de combatere a terorismului este necesară. Atunci când există probleme presante, această luptă ar putea constitui baza pentru a justifica anumite măsuri care ar limita libertăți, în mod proporțional, temporar și sub control democratic strict. Modalitatea de comunicare a Guvernului ridică îndoieli cu privire la necesitatea și și motivele care au stat la baza luării acestor măsuri care ar trebui luate doar când se află în pericol securitatea publică.
Este timpul ca Guvernul să răspundă la aceste întrebări care stau la baza unui sistem democratic. Pentru cazul în care Guvernul nu va oferi nici un fel de răspuns, LDO și FIDH vor să repede cuvintele premierului cu privire la democrație și respectarea drepturilor omului: „Amenințarea este în fața noastră”.
În zilele care urmează LDO va organiza o conferință de presă pentru a analiza punct cu punct cele 18 măsuri.