Tech & Rights

Este oare omorârea celor care luptă pentru libertate o formă de genocid? Lituania și eșecul său de a-și justifica deciziile

Potrivit Curții de la Strasboug Lituania a greșit atunci când a pus un semn de egalitate între măsurile luate împotriva celor care au luptat pentru libertate împotriva sovieticilor și genocid.

by Human Rights Monitoring Institute

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, cu 9 voturi pentru și 8 împotrivă, că a existat o încălcare a articolului 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nicio pedeapsă fără lege) în cazul Vasiliauskas c. Lituaniei.

Instanțele lituaniene l-au condamnat pe Vasiliauskas, un fost ofiței MGB (KGB), pentru genocid împotriva celor care au luptat pentru libertate în 1953, aplicându-i o pedeapsă de 4 ani cu închisoare, cu suspendare din cauza bătrâneții și bolii.

Acesta a atacat decizia în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, avocații săi susținând că, în temeiul articolului 7 din Convenție, instanțele lituaniene au aplicat aplicat o definiție mai largă a infracțiunii de genocid, care nu respectă dreptul internațional pentru că înclude genocidul împotriva unui grup politic; instanțele de la nivel național consideraseră că partizanii au constituitun grup politic.

Condamnat pe nedrept pentru genocid

Marea Cameră a Curții a considerat că Vasiliauskas a fost condamnat pe baza unor „dispoziții legale care nu erau în vigoare în [legislația națională sau internațională în] 1953", încălcând astfel Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Anul trecut, Curtea Constituțională a Lituaniei a decis că represiunile și deportările realizate de armata sovietică în timpul războiului partizan constituie o formă de genocid atâta timp cât s-a urmărit distrugerea unei proporții semnificative a populației lituaniene. Potrivit interpretării oferite de către Curtea Constituțională, Lituania poate aplica o definiție mai largă a infracțiunii de genocid, însă fără ca dispozițiile respective să poată fi aplicate retroactiv.

Curtea de la Strasbourg a considerat că a existat o lipsă de „documentare istorică și factuală” cu privire la motivele care justifică opinia potrivit căreia partizanii lituanieni reprezentau națiunea. Potrivit hotărârii:

„Curtea nu este convinsă că la momentul respectiv reclamantul ar fi putut, chiar și cu asistența unui avocat, să prevadă că uciderea partizanilor ar putea constitui infracțiunea de genocid împotriva cetățenilor lituanieni sau a etnicilor lituanieni”.

Un subiect sensibil

Istoria sovietică este un subiect extrem de sensibil pentru publicul lituanian. Multe organizații și mișcări au condamnat hotărârea CEDO. Consiliul public, care este alcătuit din asociații care luptă împotriva ocupației sovietice, a anunțat un protest „în legătură cu achitarea ucigașilor partizanilor”, susținând că decizia CEDO a fost „părtinitoare și nedrepată”.

Vytautas Landsbergis (primul șef de stat al Lituaniei de după declarația de independență față de Uniunea Sovietică, în prezent politician și europarlamentar) a declarat că „textul actual al hotărârii CEDO legitimează în mod indirect ocuparea și anexarea Republicii Lituania de către URSS ".

Partidul Conservator se pregătește să atace hotărârea CEDO, susținând că în 1953 Vasiliauskas trebuia să respecte legea penală care era învigoare înainte de ocupație și care „nu a fost niciodată abrogată prin vreun act suveran al Lituaniei”.

„Am mers un pic prea departe”

Avocații sunt însă de altă părere. „După restaurarea independenței, am început să categorisim toate crimele sovietice ca genocid, în toate cazurile - am mers un pic prea departe Ei bine, acum trebuie să suportăm consecințele zelului nostru, ceea ce va face, sper, ca ofițerii care aplică legea și judecătorii să înceapă să ia mai în serios dreptul internațional", a declarat Justinas Žilinskas, un expert de drept internațional, comentând cu privire la caz.

Potrivit acestuia, au fost făcute greșeli din mai multe motive. „Acestea includ anumite rațiuni de ordin politic, tinerețea și lipsa de experiență a statului nostru, și de asemenea dorința noastră de a ne asigura că părțile vinovate nu evită să fie urmărite și sunt judecate cât mai repede posibil”.

Žilinskas a subliniat și că există motive să fim optimiști- „hotărârea instanței a fost plină de opinii divergente”, ceea ce înseamnă că unii judecători au înțeles și sprijinit poziția Lituaniei. Egidijus Kūris, judecătorul care reprezintă Lituania, și-a exprimat opinia divergentă prin intermediul poemului lui Archibald MacLeish- „Tinerii soldați morți nu vorbesc".