4.000 de copii din Lituania trăiesc încă în orfelinate uriașe, acestora alăturânduli-se câte cel puțin 1.000 de alți copii în fiecare an. Aproximativ 90% dintre acești copii încă mai au cel puțin un părinte care trăiește, dar, din cauza lipsei de servicii comunitare și a unui sistem de sprijin pentru părinți, aceste familii se destramă și copiii sunt trimiși în spatele unor uși închise.
Studiile științifice arată că, odată ce un copil mic ajunge într-un orfelinat, dezvoltarea lui sau a ei este perturbată în mod iremediabil în doar trei până la șase luni.
Progresele științifice ne-au ajutat să înțelegem cât de mare este prejudiciul cauzat copiilor de către astfel de instituții, iar din aceasta cauză multe țări din Europa de Vest au închis orfelinatele cu capacitate mare cu decenii în urmă.
Instituționalizarea în Lituania: 35 de milioane de euro cheltuiți pe renovări ale construcțiilor, 200.000 de euro cheltuiți pe servicii
Cu toate acestea, reforma sistemului de îngrijire a copilului din Lituania - la fel ca în multe alte țări post-comuniste - a stagnat. Pentru a se considera că există o evoluție ar trebui să poată fi observată o scădere treptată a numărului de orfelinate - în primul rând, prin luarea tuturor măsurilor posibile pentru ca acești copiii să nu ajungă acolo și apoi prin sprijinirea familiilor afectate de probleme. Un sistem de tutelă ar trebui să fie dezvoltat pentru copii rămași fără ocrotire părintească, iar acestuia ar trebui să i se alăture o componentă motivațională prin care să se încurajeze oamenii să aibă grijă de copii.
Deși instituțiile lituaniene au pregătit o multitudine de planuri de acțiune și măsuri care ar trebui luate, nu există cu adevărat nici o reformă datorită lipsei de voință politică. Se pare că, la momentul de față, există o preocupare mai mare pentru menținerea acestor orfelinate și protejarea locurilor de muncă ale angajaților lor.
Fondurile structurale ale UE, care sunt menite să promoveze coeziunea și incluziunea socială, sunt puternic investite în renovarea și întreținerea de orfelinate. De exemplu, planurile de acțiune solicită cheltuirea, în 2014, a peste 31 de milioane de euro din fondurile structurale de la Uniunea Europeană (UE) și a peste 4 milioane de euro de la bugetul de stat pentru modernizarea orfelinatelor, în timp ce pentru servicii alternative și măsuri de prevenire au fost alocați doar 200.000 de euro.
Campania „O țară fără orfelinate” cere o schimbare în modalitatea de abordare a problemei și luarea de măsuri
Noul ciclu de finanțare UE 2014-2020 oferă o ocazie excelentă pentru a oferi, în sfârșit, posibilitatea de a crește într-un mediu familial tuturor copiilor. De asemenea, Comisia Europeană nu mai permite investițiile în dezvoltarea de instituții. La sfârșitul lunii mai a acestui an, Emily O'Reilly, Ombudsmanul European, a lansat o investigație în legătură cu alocarea de fonduri pentru proiecte care încalcă drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi, de exemplu, orfelinatele.
În 2013, HRMI și alte zece organizații non-guvernamentale lituaniene care lucrează în domeniul protecției drepturilor copilului au format o coaliție, fiind hotărâte să reînvie acest sistem și să îl facă mai uman. Aceștia au lansat campania „O țară fără orfelinate”, cu scopul de a se aduna cât mai mulți susținători pentru a obliga statul să ia măsuri.
„Există încă multe lucruri care trebuie făcute înainte de a putea pune capăt instituționalizării sistematice a copiilor. Unul din primii pași ar trebui să fie educarea societății. Oamenii trebuie să știe cât de dăunătoare sunt aceste instituții pentru copii și trebuie să fie conștienți de faptul că există alternative mai bune de îngrijire”, a spus Meta Adutavičiūtė, care este responsabilă de coordonarea campaniei.
Site-ul campaniei, www.bevaikunamu.lt, a început să funcționeze în luna decembrie a anului 2013; în aprilie 2014, campania primise deja prestigiosul premiu național LOGIN pentru cel mai bun proiect non-profit de pe internet. Site-ul colectează semnături pentru petiția „Cu privire la utilizarea fondurilor structurale ale UE în reforma serviciilor de îngrijire a copilului și investirea în familii și copii”.