Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a statuat în hotărârea sa de la 26 noiembrie, din cazul Ebrahimian c. Franței, că nu a existat nici o încălcare a articolului 9 (dreptul la libertatea de religie) al Convenției.
Reclamanta, Christiane Ebrahimian, este o cetățeancă franceză, născută în 1951 și care locuiește în Paris. Ebrahimian a fost recrutată, cu un contract pe durată determinată, ca asistentă socială în departamentul de psihiatrie al Spitalului și Centrului de Asistență Socială Nanterre, o instituție de sănătate publică administrată de autoritățile locale din Paris.
La locul de muncă nu este loc de religie
Pe 11 decembrie 2000, directorul de resurse umane a informat-o pe reclamantă că nu îi va reînnoi contractul din cauza refuzului ei de a nu mai purta vălul islamic și ca urmare a plângerilor depuse de pacienți împotriva acestuia.
Directorul de resurse umane îi trimisese lui Ebrahimian și o opinie a Consiliului de Stat de la 3 mai 2000, conform căreia în timp ce, în principiu, libertatea de conștiință a funcționarilor publici era garantată, principiul caracterului secular al statului îi împiedica pe aceștia să se bucură de dreptul de a-și manifesta convingerile religioase în timpul exercitării funcțiilor lor; în consecință, purtarea unui simbol vizibil care evidențiază o anumită afiliere religioasă reprezintă o încălcare a îndatoririlor unui funcționar public.
Hotărârea CEDO
Bazându-se pe articolul 9 (dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie), Ebrahimian s-a plâns că decizia de a nu-i reînnoi contractul ca asistent social i-a încălcat dreptul de a-și manifesta religia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a menționat că portul vălului a fost considerat de către autoritățile franceze a fi o manifestare ostentativă a religiei, incompatibilă cu neutralitatea pe care trebuie să o respecte funcționarii publici atunci când își exercită funcția. Reclamantei i se ceruse să respecte principiul secularismului prevăzut în articolului 1 din Constituția franceză și cerința de neutralitate care decurge din acest principiu.
„Protejați pacienții"
Potrivit instanțelor naționale, o astfel de abordare ar fi fost necesară pentru a susține caracterul secular al statului și pentru a proteja astfel pacienții spitalului de orice risc de influență sau părtinire legată de libertatea lor de conștiință.
La baza hotărârii în cauză s-a aflat așadar necesitatea de a proteja drepturile și libertățile celorlalți – mai exact dreptul tuturor de a-și manifesta religia.
CEDO a considerat că autoritățile naționale nu și-au depășit marja de apreciere atunci când au constatat că nu exista nici o posibilitate de a reconcilia convingerile religioase ale lui Ebrahimian cu obligația de a se abține de la a și le manifesta și nici atunci când au decis să acorde prioritate principiillor neutralității și imparțialității statului.
Citiți aici comunicatul de presa al CEDO (EN/FR) și hotărârea (disponibilă numai în limba franceză).