Ce este libertatea de exprimare?
Comunicăm printr-o multitudine de metode, precum vorbitul, scrisul, modul în care ne îmbrăcăm și protestele. Comunicarea este o parte importantă a vieții noastre, iar nivelul libertății de care beneficiem atunci când comunicăm are un impact semnificativ asupra societății noastre și asupra puterii democrației. Libertatea de exprimare este, în esență, dreptul nostru de a comunica despre chestiuni politice. Aceasta înseamnă că orice formă de comunicare care are relevanță pentru public, cum ar fi comentariile privind acțiunile guvernamentale, criticile la adresa oficialilor publici sau solicitările respectării de drepturi, este protejată de dreptul la libertatea de exprimare.
Noi, cei de la Libertie, ne dorim să protejăm dreptul la libertatea de exprimare, atât în mediul online, cât și offline. Deși libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului, aceasta nu este nelimitată. Atunci când vine vorba despre majoritatea drepturilor noastre, trebuie să existe un echilibru între ele, ceea ce înseamnă că o persoană nu poate pretinde că vrea să i se respecte libertatea de exprimare atunci când se folosește de aceasta pentru a instiga la ură împotriva altora sau a pune oameni în pericol. De aceea discursurile prin care se instigă la ură și pornografia infantilă nu sunt protejate sub dreptul la liberă exprimare. Alte limitări, cum ar fi materialele protejate prin drepturi de autor sau informațiile cu caracter personal, ne ajută să înțelegem la ce se referă de fapt libertatea de exprimare. Protecția drepturilor de autor servește mai ales interesul creatorului. Nimeni în afara autorului nu poate publica un roman Harry Potter și pretinde că l-ar fi scris el sau ea; nu poate nici să facă un film după acest roman fără permisiunea autorului. De cele mai multe ori se pot însă folosi, fără permisiunea autorului, citate din romane, precum și anumite materiale, dacă scopul folosirii lor este unul educațional. Dreptul la viață privată poate impune și el limite libertății de exprimare. Astfel este interzisă, în majoritatea cazurilor, publicarea unor informații sensibile, cu caracter personal. Aveți de exemplu dreptul să vă păstrați și să mențineți secret propriul dosar cu informații medicale, fără ca aceasta să încalce dreptul nimănui la liberă exprimare. Despre echilibrul dintre drepturi diferite trebuie să se discute în fiecare caz în parte.
De ce lucrăm în legătură cu acest subiect?
Unele guverne din UE nu respectă libertatea de exprimare. Unele fac presiuni asupra mass-mediei publice care nu hotărăște să fie, în fața cetățenilor, părtinitoare cu guvernele. Unele dintre state impun presei, indiferent dacă e vorba despre presa scrisă, presa on-line sau televiziune, reglementări prea stricte. Anumite cerințe privind conținutul pot fi greu de respectat pentru serviciile mass-media, precum cele legate de obligația de a vorbi despre cele mai de actualitate subiecte sau obligația ca un anumit procent din programele sau filmele difuzate să provină din Europa. Aceste cerințe pot fi impuse mass-mediei publice, însă sunt greu de respectat pentru companiile mici și pentru site-urile specializate pe anumite categorii de subiecte. Reglementarea excesivă limitează numărul de voci din spațiul public, iar acest lucru este periculos pentru democrație.
Există și alte exemple de limite impuse în mod nejustificat libertății presei. Mass-media contribuie la menținerea responsabilității politicienilor și guvernelor pentru ce fac. Mass-media însă depinde de surse, care uneori trebuie să încalce norme legale care le împiedică să dezvăluie fapte legate de corupție sau de alte practici incorecte. Aceste surse sunt numite whistleblowers- persoane care fac publice informații de interes public, care erau însă ținute secrete. Deseori aceste persoane sfârșesc prin a fi urmărite penal pentru ce fac, deși anchetatorii ar trebui să se îndrepte împotriva celor despre care au fost făcute publice informații. Dacă vrem ca mass-media să informeze corect publicul, atunci trebuie să-i protejăm sursele. Există, de asemenea, exemple de limitări inadecvate privind înregistrarea polițiștilor în acțiune sau înregistrarea dezbaterilor parlamentare, ceea ce poate afecta percepția celor vinovați în legătură cu posibilitatea de a fi trași la răspundere de către public.
UE impune și ea limite libertății de exprimare. Modificările propuse la Directiva privind serviciile media audiovizuale, la Directiva privind drepturile de autor și la Codul de conduită privind combaterea interferențelor ilegale privind onorariile online nu reușesc să susțină libertatea de exprimare. Directiva privind serviciile media audiovizuale impune cerințe cu privire la conținut care sunt greu de respectat pentru serviciile online, fie că e vorba despre presa online, fie că e vorba despre platforme precum YouTube. Directiva privind drepturile de autor impune companiilor care oferă servicii de internet cerința de a cenzura anumite materiale, solicitându-le să preia sau să blocheze materiale publicate cu încălcarea drepturilor de autor, fără a exista o dezbatere adecvată cu privire la ce trebuie să facă utilizatorii. În același timp, Codul de conduită impune companiilor care oferă servicii de internet obligația de a-și asuma responsabilitatea pentru ce se publică online. A obliga companii precum Facebook sau Google să cenzureze materiale înseamnă a le impune acestora o responsabilitate uriașă și greu de respectat, fiind în același timp o abordare netransparentă prin care este limitată libertatea de exprimare. Pentru entitățile comerciale protecția drepturilor fundamentale nu este de importanță primordială, așa că atunci când este vorba despre a alege între a păstra anumite materiale și a analiza conformitatea cu libertatea de exprimare, ele aleg de obicei să înlăture orice ar putea constitui pentru ele ceva riscant din punct de vedere legal.
Ce facem în legătură cu acest subiect?
Liberties își propune să convingă instituțiile UE și guvernele naționale să introducă măsuri care să contribuie la crearea unui mediu în care presa liberă să se poată dezvolta, libertatea de exprimare fiind respectată. Activitățile realizate în acest scop includ influențarea reformelor legislative, cum ar fi cea cu privire la Directiva privind serviciile media audiovizuale, Codul de conduită și Directiva privind drepturile de autor. Codul de conduită cu privire la societățile private ar trebui redactat cu implicarea celor care promovează libertatea la exprimare, iar dezbaterea în curs de desfășurare privind reforma drepturilor de autor ar trebui să se finalizeze cu stabilirea unor modalități de a găsi un echilibru adecvat între libertatea de exprimare și dreptul deținătorului drepturilor de autor.
Reglementarea excesivă ar trebui eliminată atât la nivelul UE, cât și la nivelurile naționale. Liberties, împreună cu organizațiile sale membre, va încerca să influențeze atât factorii de decizie de la nivel național, cât și pe cei de la nivelul UE, pentru a elimina intervențiile nejustificate ale guvernelor și autorităților.
Liberties va lansa în perioada care urmează campanii online de educație a publicului privind drepturile jurnaliștilor și sursele acestora, despre discursurile acceptabile în mediul online și despre dreptul de a înregistra funcționari publici aflați la datorie.