EU Watch

​România se pregătește să îmbrățișeze, parcă mai mult ca niciodată, corupția

Propunerea guvernului român de a acorda amnistie politicienilor corupți amenință să destabilizeze și mai mult statul de drept, iar cetățenii furioși au prea des șansa să își exerseze abilitatea de a protesta pentru drepturi și democrație.

by LibertiesEU

România a preluat în această lună președinția Consiliului Uniunii Europene, care se conferă pe rând tuturor statelor membre. E prima oară când România a ajuns la cârmă și are acum șanse mai mari ca niciodată de a stabili anumite obiective politice pe care să se concentreze Uniunea în următoarele șase luni și nu numai. Această poziție pune însă România sub reflector, comunitatea internațională fiind mai atentă ca niciodată la ce face Guvernul de la București, într-un moment în care oficialii UE și cei care promovează apărarea drepturilor omului și a democrației vorbesc tot mai mult despre pericolele care pândesc drepturile fundamentale și statul de drept.

Amnistie pentru amici

Aceștia au acum încă un motiv de îngrijorare: la începutul acestei luni Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a anunțat că Guvernul pregătește o Ordonanță de Urgență care anulează condamnările pentru corupție ale politicienilor și ale altor elite și îngreunează sau pune capăt anchetelor în curs de desfășurare în astfel de cazuri. Guvernul susține că Ordonanța e necesară pentru a rezolva problema supraaglomerării din închisorile țării; este greu însă să înțelegem cum se va atinge acest obiectiv anulând condamnările unor oameni care oricum au reușit, în marea lor majoritate, să evite executarea pedepselor cu închisoare pe care le-au primit.

Însă ce face cu siguranță Ordonanța e să elimine condamnările penale ale unui număr mare de oameni importanți, oferindu-le nu doar un cazier curat, ci și posibilitatea de a ocupa din nou funcții publice; aceasta în condițiile în care potrivit legii cei cu astfel de condamnări nu pot lucra pentru Guvern. Vestea e una extraordinară pentru Liviu Dragnea, liderul partidului aflat la guvernare în România. Dacă nu ar fi fost condamnat penal, ar fi fost, cel mai probabil și prim-ministru. Și a fost condamnat pentru fraudarea procesului electoral, fiind așadar exact genul de om pe care îl vor cetățenii la conducere într-o democrație. Acum se zvonește că, dacă ordonanța va fi adoptată, el va fi în fruntea celor care vor încerca să beneficieze de amnistie; ce bine pentru democrația românească, nu-i așa?

Faptul că Dragnea ar beneficia în urma acestei ordonanțe subminează justificarea pe care o tot invocă Guvernul pentru ordonanță pentru că acesta a stat fix zero zile în închisoare pentru infracțiuni care i-ar fi putut aduce condamnări de ani de zile. Este adevărat că există totuși politicieni corupți care au primit sentințe pe care le-au executat, deși de cele mai multe ori aceștia au fost liberați condiționat mai devreme. Există chiar și un politician condamnat de luare de mită care a candidat pentru alegerile Primăriei Municipiului București, deși executase o sentință de patru ani. Într-o țară cu zeci de mii de deținuți, este ridicol să sugerăm că amnistia care ar beneficia politicienilor corupți, câteva sute la număr, ar contribui cu adevărat la rezolvarea problemei supraaglomerării din închisori.

O situație groaznică, dar care începuse să se îmbunătățească

Deprimant e și că această ordonanță vine acum. În ciuda faptului că în România corupția avea o amploare deosebită, se făcuseră progrese reale în ultimii ani în lupta împotriva acesteia. Sute de funcționari - deputați, miniștri guvernamentali, primari, judecători și procurori - au fost aduși în fața instanțelor judecătorești. Comisia Europeană a spus la un moment dat despre DNA că ar fi în top 5 al celor mai bune agenții de combatere a corupției din UE.

DNA e Direcția Națională Anticorupție. Formată în 2002, aceasta este responsabilă pentru anchetarea și urmărirea penală în cazul infracțiunilor legate de corupție și a fost în toți acești ani extrem de ocupată. După ce conducerea sa a fost preluată de Laura Codruța Kovesi în 2013, activitatea sa s-a intensificat puternic. DNA a anchetat și a obținut condamnări, doar în 2014, pentru zeci de primari, cinci deputați, doi ex-miniștri și un fost prim-ministru. Sute de judecători și procurori au fost de asemenea urmăriți penal. Kovesi a avut o rată de condamnare de 90%, deși cei pe care îi urmărea erau printre cei mai puternici și cu relații importante oameni din țară, iar românii au observat asta. Potrivit unui sondaj din 2015, 60% dintre români au declarat că au încredere în DNA, în timp ce doar 11% au spus că au încredere în Parlament. În anul următor, biroul lui Kovesi a obținut condamnări împotriva a patru primari, trei miniștri din Guvern, un judecător de la nivel regional, un deputat european și șase membrii ai Parlamentului (inclusiv Dragnea).

În felul ăsta este evident că Kovesi nu și-a făcut prea mulți prieteni prin Guvern, deranjându-i pe mulți. Așa că în luna februarie a anului trecut, Toader, Ministrul Justiției – da! același Ministru al Justiției! - a inițiat o procedură de înlăturare a lui Kovesi, iar în iulie aceasta zburase de la conducerea DNA.Înlocuitorul lui Kovesi nu a rezistat nici șase luni, după care a demisionat din cauza mediului de lucru ostil creat de politicieni și de media care îi susține. Acest lucru a contribuit probabil la coborârea României în Indexul de Percepție a Corupției 2018 al Transparency International: pe locul 25 în rândul celor 28 de state membre ale UE. În cazul în care va trece și această ordonanță, România va coborî cel mai probabil și mai mult în acest an. Deși e adevărat că are concurență serioasă din partea Bulgariei, Greciei și Ungariei.

Problema nu e una exclusiv românească

Noua ordonanță pare, într-un fel, lipsită de sens. A fost anunțată exact după ce România a intrat sub lumina reflectoarelor preluând președinția UE, într-un moment în care primise deja avertizări din partea Uniunii cu privire la independența sistemului judiciar și libertatea ONG-urilor. Dacă ne uităm totuși în jur, la țări precum Ungaria și Polonia, vedem că există și alții care au ignorat complet legislația și valorile UE, fără a avea prea mult de suferit ca urmare a acestui fapt; cel puțin până acum. Și problema e una europeană. România înregistrează doar o parte din cele 904 miliarde de euro despre care se estimează că se pierd anual în UE datorită corupției. Dragnea este și el anchetat pentru implicare în fraudarea și utilizarea abuzivă a fondurilor UE; nu e cazul acela pentru care a fost condamnat, dar știm cu toții că el e un om foarte ocupat.

Cu România în fruntea mesei UE, e timpul ca alte state membre să uite puțin de bunele maniere și să pună presiuni asupra Guvernului român în vederea restabilirii pe deplin a statului de drept și a luptei împotriva corupției. Deocamdată însă asistăm la un Guvern care începe chiar și președinția UE dezamăgindu-și încă o dată cetățenii.