Tech & Rights

#MeAndMyRights: Cum ucide supravegherea în masă responsabilitatea democratică

De la dezvăluirile lui Snowden, tot mai mulți jurnaliști și scriitori au ajuns să se auto-cenzureze pe o gamă largă de sibiecte - și acesta este doar unul dintre „efectele de descurajare" ale supravegherii în masă.

by Israel Butler

Supravegherea în masă face mult mai dificilă dezvoltarea și împărtășirea de idei și informații noi. Din păcate este dificil să discutăm întotdeauna foarte concret despre posibilele sale impacte negative; spre exemplu, nu putem produce date despre numărul de știri sau de concepte inovatoare care nu au reușit să convingă publicul datorită supravegherii în masă. Dar există o mulțime de dovezi că formatorii de opinie precum jurnaliștii și activiștii își limitează și uneori își opresc activitatea deoarece supravegherea în masă le afectează dreptul la viață privată de care au nevoie pentru a se simți în siguranță atunci când fac publice informații și stimulează dezbateri și schimbare. Această tendință a jurnaliștilor și activiștilor de a se autocenzora în fața supravegherii este o consecință a efectului de descurajare produs de ingerințele asupra dreptului la viață privată.

Citiți articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights

Au fost efectuate sondaje în rândul scriitorilor de ficțiune și jurnaliștilor, cărora li s-a cerut să discute despre modul în care și-au schimbat comportamentul de la dezvăluirile făcute de Snowden cu privire la amploarea supravegherii în masă. Un sondaj desfășurat în rândul a aproximativ 500 de jurnaliști și scriitori de non-ficțiune din țări așa numite „libere" a relevat că, datorită supravegherii în masă, se întâmplă următoarele: 34% dintre ei au început să evite sau s-au gândit să evite a scrie sau a vorbi despre anumite teme; 31% dintre ei au început să evite sau s-au gândit să evite abordarea anumitor subiecte în conversații telefonice și în e-mail-uri; 42% dintre ei și-au redus activitatea pe social media sau au evitat-o sau s-au gândit să o evite. Un sondaj realizat de aceeași organizație, care s-a concentrat asupra SUA, a constatat că, datorită supravegherii în masă, jurnaliștii și scriitorii se auto-cenzurează pe o gamă largă de subiecte, care nu se limitează la teme legate de siguranța națională, cum ar fi cele legate de activitățile militare. Alte subiecte pe care aceștia le consideră sensibile includ orice legat de Orientul Mijlociu, incarcerarea în masă, politica în domeniul drogurilor, pornografia, mișcarea Occupy, studiul anumitor limbi, subiecte istorice cum ar fi pregătirea SUA pentru un conflict nuclear în timpul Războiului Rece și orice discuție critică vis-a-vis de activitățile Guvernului.

Un alt studiu bazat pe interviuri cu jurnaliști, avocați și (foști) funcționari guvernamentali care au lucrat sau lucrează în legătură cu agențiile de informații, siguranța națională și aplicarea legii în SUA arată că dezvăluirile privind supravegherea în masă au făcut ca cei care ofereau informații să fie mai reticenți în a discuta cu jurnaliștii. Acest lucru îngreunează activitățile mass-media de colectare de informații și publicare de articole în domeniu. Persoanele intervievate au explicat și că oamenii sutn acum în general mult mai reticenți în a contacta media pentru a dezvălui informații despre comportamente ilegale sau neetice. Aceasta pentru că se tem că nu li se va păstra sau nu li se va putea păstra anonimitatea, dat fiind că supravegherea în masă permite autorităților să caute metadate pentru a afla cine a intrat în contact cu jurnaliștii. Trebuie de asemenea subliniat că impactul nu există doar asupra celor care lucrează în domeniul siguranței naționale și asupra organelor de drept, care au devenit reticenți în a face publice comportamente ilegale sau neetice. Chiar și organizațiile care se ocupă de probleme complet diferite au fost afectate negativ. De exemplu, o organizație care promovează confidențialitatea dosarelor medicale ale pacienților, care se bazează pe informatori anonimi pentru a raporta cazuri când corporațiile încalcă legea și colectează în mod ilegal informații din dosarele pacienților, a raportat o scădere semnificativă a numărului de informatori.

Citiți articolele publicate anterior în cadrul seriei #MeAndMyRights

Un studiu realizat în rândul a aproximativ 500 de jurnaliști de investigație din SUA a constatat că, datorită supravegherii în masă: aproape 40% și-au schimbat modul în care comunică cu sursele; aproape 50% și-au schimbat modul în care stochează și împărtășesc documente potențial sensibile; aproape 30% și-au schimbat modul în care comunică cu alți reporteri, editori sau producători; iar 13% au decis să nu mai contacteze anumite surse.

Supravegherea în masă interferează, de asemenea, cu activitatea asociațiilor și organizațiilor (în special a grupurilor de interese). Acestea sunt importante pentru funcționarea unei democrații deoarece sprijină cetățenii de rând să participe la procesele politice și să se organizeze pentru a promova anumite idei, legi sau politici. Asociațiile din SUA au raportat că membrii lor au devenit reticenți în a comunica, a organiza sau a participa la activități, deoarece supravegherea în masă le pune în pericol anonimitatea identității și opiniilor. Majoritatea acestor asociații nu se ocupă de subiecte legate de siguranța națională. Munca lor este concentrată pe subiecte care sunt, cel mult, controversate din punct de vedere politic, cum ar fi protecția mediului, controlul folosirii de arme, liberalizarea drogurilor și egalitate. Aceste asociații au mers atât de departe încât unele au inițiat acțiuni în justiție, susținând că dreptul lor la libertatea de exprimare a fost încălcat din cauza „efectului de descurajare" cauzat de supravegherea în masă.

Dacă doriți mai multe informații despre studiile și dovezile pe care ne bazăm când facem aceste afirmații, puteți să consultați raportul nostru „Securitate prin drepturile omului", disponibil aici.

#MeAndMyRights