Italia își încalcă de prea mult timp obligațiile care îi revin în ceea ce privește prevenirea și reprimarea torturii. Aceasta în ciuda faptului că obligația de sancționa penal tortura este menționată fără echivoc în numeroase tratate internaționale.
Eșecul Italiei
Printre cele mai importante tratate relevante se numără Convenția ONU împotriva torturii din 1984 și Convenția europeană din 1953 privind drepturile omului. Italia le-a ratificat pe ambele. Obligația aceasta este prevăzută și în legea fundamentală a statului italian. Articolul 13 din Constituție conține obligația constituțională a incriminării penale – și anume obligația de a-i urmări penal pe cei care se fac vinovați de acte de tortură.
Faptul că legiuitorul italian nu a sancționat încă prin lege actele de tortură a fost criticat în numeroase rânduri de către autoritățile internaționale competente. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Italia pentru aceasta (în cazurile Saba și Cestaro), la aceeași decizie urmând a se ajunge și în cazul torturii a doi bărbați din penitenciarul Asti.
Și totuși, în ciuda numeroaselor încercări făcute de-a lungul anilor și a presiunii exercitate de organizații ale societății civile, precum Antigone, proiectul de lege cu privire la introducerea infracțiunii de tortură este încă departe de aprobare, fiind blocat în Parlament de luni de zile.
Ce s-a întâmplat cu legea despre care se spunea că ar urma să reglementeze tortura?
Președintele Antigone, Patrizio Gonnella, a explicat recent într-un interviu: „Legea propusă privind introducerea infracțiunii de tortură este blocată din primăvară, când Parlamentul a aprobat-o și a trimis-o în atenția Senatului. În ultimele luni a revenit la modă utilizarea „melinei” – acea tehnică obstrucționistă utilizată în anumite sporturi pentru a încetini meciurile (prin, spre exemplu, păstrarea în posesie a mingii, astfel încât opoziția să nu poată marca). Dezbaterea a fost din nou anesteziată și blocată. Există acest clișeu vechi și care persistă - care, la fel ca toate clișeele, este de fapt fals – potrivit căruia infracțiunea de tortură este îndreptată împotriva poliției. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr: infracțiunea de tortură îi protejează pe toți acei polițiști și carabinieri care își fac treaba așa cum prevede legea”.
Gonnella a explicat că tortura nu poate fi prevenită atunci când nu există o infracțiune care să pedepsească perpetuarea ei, solicitând așadar adoptarea unei astfel de legi. În același timp acesta a subliniat că textul legii care se află acum în dezbatere în Parlament a devenit problematic după modificările făcute în cadrul discuțiilor din Parlament.
De exemplu, cele mai recente versiuni văd această infracțiune ca pe una generică și nu ca pe una care poate fi înfăptuită doar de un oficial public. Gonnella concluzionează că este nevoie de o „revoluție culturală" pentru a aduce în cele din urmă în centrul atenției necesitatea de a apăra fiecare individ în parte împotriva abuzurilor statului, tortura fiind cu siguranță unul dintre cele mai odioase astfel de abuzuri.
Cât mai trebuie să așteptăm până când aceată lege va deveni realitate și în Italia?
Dacă ne susțineți, semnați această petiție prin care Antigone solicită introducerea infracțiunii de tortură în Codul Penal.