O soartă nesigură
Curtea de Casație italiană a anulat decizia unui tribunal inferior potrivit căreia Guvernul trebuie să îl predea pe cetățeanul român C. D. Enache autorităților române, în temeiul unui mandat european de arestare emis pe numele acestuia. Curtea de Casație a fost de acord cu recursul depus de Enache împotriva ordinului de extrădare emis de Curtea de Apel din Veneția, motivând că o astfel de acțiune ar încălca legea italiană care interzice orice extrădare care pune persoana în cauză în pericolul de a fi supus torturii sau tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante.
Decizia Curții de Casație face trimitere la jurisprudența italiană, care impune Guvernului italian să verifice în mod exhaustiv că persoanele expulzate nu sunt în pericol grav după ce sunt predate altui stat. Acest lucru este valabil mai ales când extrădarea a fost solicitată de state, cum ar fi România, cu sisteme de penitenciare notorii pentru abuzurile ce se petrec acolo și pentru condițiile extrem de proaste din închisori.
Precedente europene
Curtea s-a referit de asemenea la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJEU) - în special la cazurile conexe Aranyosi și Căldăraru, în care s-a afirmat că statele care evaluează o solicitare de extrădare trebuie să caute toate informațiile necesare și să efectueze controale „concrete și precise" cu privire la condițiile de detenție și la tratamentele la care persoanele pot fi supuse în țara de destinație.
În cazul de față, Curtea de Casație a stabilit că informațiile furnizate de autoritățile române sunt insuficiente pentru a verifica condițiile de detenție în care urma să fie privat de libertate Enache. Curtea și-a manifestat îngrijorarea în special cu privire la faptul că autoritățile române au refuzat să spună la ce închisoare va fi trimis Enache, refuzând să intre în detalii cu privire la regimul de detenție în care urma să fie privat de libertate Enache.
Curtea italiană a făcut referire și la o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) referitoare la spațiul minim individual disponibil în închisori. În cauza Muršić c. Croației, CtEDO a explicat că trebuie să se țină cont de spațiul oferit fiecărui deținut atunci când se discută stabilirea posibililor încălcări ale articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tortura și tratamentul inuman sau degradant. CEDO a decis în Muršić ca celulele să aibă o dimensiune de cel puțin trei metri pătrați, astfel existând riscul ca articolul 3 să fie încălcat.
Este necesară o nouă evaluare
În cazul de față, instanța italiană a stabilit că există o „puternică prezumție" că România ar încălca articolul 3 când l-ar priva de libertate pe Enache. Din cauza acestei prezumții, instanța a afirmat că, pentru a-l putea extrăda pe Enache, autorităților italiene ar trebui să se asigure că omologii lor români ar fi de acord cu trei elemente pentru a compensa în mod adecvat lipsa de spațiu personal suficient: o perioadă fixă de detenție, pe termen scurt; libertatea suficientă de mișcare a deținutului și accesul la activități adecvate în afara celulei; și existența unor condițiilor de închisoare satisfăcătoare..
Potrivit Curții de Casație italiene, prin informațiile furnizate, autoritățile române nu au reușit să satisfacă aceste trei elemente și nu au oferit suficiente garanții cu privire la calitatea generală a detenției lui Enache. Din acest motiv, Curtea a anulat hotărârea instanței de apel și a ordonat o nouă evaluare - în conformitate cu principiile menționate mai sus - pentru a se stabili riscul real de a fi supus tratamentului inuman sau degradant la care ar fi expus Enache în România. Curtea cu pricina a trimis cauza la o altă secție a Curții de Apel din Veneția pentru o nouă hotărâre.