În lumina morții lui Fidel Castro și a intensificării represiunii împotriva mișcării democratice din Cuba, Consiliul UE și Parlamentul European ar trebui să se întrebe dacă Acordul pentru Cooperare și Dialog Politic (PDCA) semnat ieri este cu adevărat cel mai bun lucru pe care UE îl poate face în legătură cu promovarea drepturilor omului și a democrației în Cuba.
Acest raport se concentrează asupra politicilor față de Cuba care s-au conturat în ultimii ani în Uniunea Europeană, așa cum sunt acestea codificate în PDCA. Trebuie să privim rolul acestui acord în contextul situației politice actuale din Cuba, acordul trebuind de asemenea comparat cu politica anterioară a UE față de Cuba, stabilită în poziția comună a UE privind Cuba, adoptată de Consiliul UE în 1996.
Ne putem oare aștepta la schimbări în domeniul drepturilor omului?
Vom compara, de asemenea, modul în care drepturile omului și democrația sunt tratate în acordul PDCA față de Acordul de asociere, care a fost semnat în 2012, cu șase țări din America Centrală. A se vedea în această privință raportul „Un dialog despre multe, dar care a trecut cu vederea drepturile omului”.
Creșterea represiunii politice a început imediat după negocierile cares-au încheiat în martie și după vizita președintelui Obama pe insulă care a avut loc câteva săptămâni mai târziu. Acest lucru ar trebui să fie văzut ca o consecință a încrederii în sine pe care a căpătat-o Guvernul după stabilirea cu succes a unor relații noi cu comunitatea internațională, pentru care nu a fost nevoie de o modificare a sistemului politic.
Acest raport concluzionează că strategia guvernului cubanez de-a lungul anilor următori este una transparentă, care nu include reforme în ceea ce privește sistemul politic sau drepturile omului.
Comparând Acordul de asociere al UE cu cel semnat cu șase țări din America Centrală în 2012, este clar că cerințele în materie de democrație și drepturile omului din statele formal democratice din regiune sunt mult mai puternice decât cele din statele autoritare precum Cuba.
Transferul de putere
Din această perspectivă, acordul completează strategia Guvernului de a transfera puterea politică de la generația revoluționară către urmașii lor politice, puterea economică fiind transferată în mâinile armatei; aceste aspecte se conturează mult mai puternic decât este promovată o agendă a drepturilor omului, așa cum pretinde UE. Prin urmare, Guvernul cubanez poate pretinde că respectă PDCA fără a schimba ceva substanțial atunci când vine vorba de drepturile omului.
Prin apărarea status quo-ului din Cuba, comunitatea internațională delegitimizează eforturile mișcării democratice pentru schimbare prin mijloace non-violente.
În aceste condiții cetățenii cubanezi frustrați ar putea să-și piardă credința în schimbare prin mijloace pașnice și să recurgă la violență. În cazul apariției unor astfel de abordări, comunitatea internațională va trebui să intervină.
Un pas greșit , consecințe posibil dezastruoase
Acordul constituie un pas greșit nu doar în legătură cu Cuba, ci și cu relațiile cu toate celelalte guverne autoritare. Dacă UE cere mai puțin de la un stat autoritar, va fi dificil să ceară mai multe de la alte state cu politici similare.
De aceea recomandăm membrilor Parlamentului European să nu aprobe acordul.
Iată informații care vă pot oferi mai multe detalii:
http://m.diariodecuba.com/derechos-humanos/1481159010_27260.html (în limba spaniolă)
https://www.civilrightsdefenders.org/sv/news/open-letter-to-eu-on-cuba-negotiations (în limba engleză)
https://www.civilrightsdefenders.org/sv/news/svenska-eu-maste-pressa-kuba-till-att-respektera-manskliga-rattigheter (în limba suedeză)
https://www.civilrightsdefenders.org/sv/news/svenska-sverige-offrar-offentlighetsprincipen-for-god-relation-till-kubas-regering/ (în limba suedeză)
https://www.civilrightsdefenders.org/sv/news/svenska-ett-lyft-embargo-annu-ingen-anledning-att-gladjas-for-kuba/ (în limba suedeză)