Tech & Rights

​Tot ce trebuie să știi despre votul Parlamentului European cu privire la Ungaria lui Orban

Săptămâna viitoare Parlamentul European va lua o decizie extrem de importantă în legătură cu starea în care a ajuns democrația din Ungaria. Vrei să știi despre ce e vorba, ce e în joc și ce e cel mai probabil să se întâmple? Îți explicăm noi.

by Israel Butler

Despre ce este votul?

Deputații europeni vor trebui să decidă dacă vor iniția o procedură care s-ar putea finaliza prin aplicarea de sancțiuni de la nivelul UE guvernului Ungariei. La 11 septembrie aceștia vor decide dacă să aprobe sau nu proiectul de rezoluție și raportul. Dacă votul va fi unul pozitiv, se va declanșa procedura prevăzută la Articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Parlamentul European nu votează pentru sancționarea guvernului Ungariei, nu are puterea de a face asta. Dacă votul trece și este adoptată rezoluția, consecința este că situația din Ungaria va ajunge formal pe agenda Consiliului UE. Consiliul este locul în care se întâlnesc toți miniștrii din statele membre UE. Dacă Ungaria este pusă pe agenda lor, aceștia vor trebui să discute despre situația de acolo și să decidă dacă și ei sunt de acord că există o problemă gravă.

De ce este Parlamentul European îngrijorat cu privire la Ungaria?

Aceasta va fi a șasea rezoluție a Parlamentului European cu privire la Ungaria, din 2010 până în prezent. 2010 a fost anul în care au ajuns la putere Prim Ministrul Victor Orban și partidul său Fidesz. Numărul este unul foarte mare. Înainte probleme legate de drepturile omului atât de grave încât să atragă atenția Parlamentului European existau doar în țări din afara UE, precum Zimbabwe, Rusia sau Myanmar. Cu excepția recentă a Poloniei, situația din statele membre devine foarte rar suficient de gravă pentru ca Parlamentul European să simtă nevoia de a adopta o rezoluție cu privire la aceasta.

Textele proiectului de rezoluție și raportului care îl însoțește descriu problemele identificate în legătură cu situația din Ungaria. Iată un rezumat al acestora:

  • Guvernul controlează dezbaterile publice. Mijloacele de difuzare publică și mass-media private și publice sunt de regulă prietenoase cu orice acțiuni ale Guvernului. Companiile media aflate în proprietate privată sunt fie deținute de prieteni ai politicienilor, fie reticente în a critica Guvernul din frica de a pierde veniturile pe care le obțin de la Guvern prin contracte de publicitate sau din frica de a primi amenzi pentru încălcarea anumitor norme care au fost formulate de legiuitori într-o manieră foarte vagă. Aceasta înseamnă că majoritatea știrilor care ajung la public nu sunt obiective, de cele mai multe ori acestea fiind de partea acțiunilor Guvernului. Publicul este hrănit cu teorii conspiraționiste despre cum aduc ONG-urile și UE imigranți în Ungaria și știri alarmante despre solicitanți de azil care vor să distrugă națiunea. În același timp, știrile legate de scandaluri cu privire la corupția din rândul politicienilor nu ajung să circule decât în rândul unor companii mai mici, independente.
  • Guvernul a făcut în așa fel încât instanțelor judecătorești le vine foarte greu să supravegheze ce face. Guvernul a demis majoritatea judecătorilor cu experiență, a umplut Curtea Constituțională cu aliați politici, i-a răpit Curții Constituționale puterea de a decide dacă legile nou adoptate respectă sau nu libertățile civile și și-a conferit puterea de a aplica sancțiuni disciplinare judecătorilor, de a transfera spețe de la un judecător la altul și de a demite judecători din funcții de conducere. Și pentru că majoritatea instanțelor judecătorești ordinare sunt încă independente, Guvernul a creat instanțe noi, speciale, care să se ocupe de probleme legate de procesul electoral, de dreptul de a protesta în public și de corupție.
  • Guvernul a modificat normele cu privire la procesul electoral în așa fel încât va fi foarte greu pentru Fidesz să piardă alegerile. Limitele cu privire la procesul electoral au fost modificate în favoarea partidului de guvernământ, Guvernul a folosit bani publici pentru campanii publice de informare prin care s-au distribuit mesajele campaniei electorale ale partidului, iar majoritatea mass-media populară în Ungaria este foarte prietenoasă cu Guvernul.
  • Guvernul este profund corupt. Contracte guvernamentale uriașe sunt deseori acordate prietenilor politicienilor, care cer prețuri exagerate pentru produse și servicii plătite din bani publici, inclusivi din fonduri UE.
  • Guvernul a limitat o gamă largă de libertăți civile și drepturi fundamentale. Printre acestea se numără: încercările de a închide Universitatea Central Europeană și ONG-urile, îngreunarea procesului de aplicare pentru azil pentru refugiați și refuzul de a acționa împotriva discriminării sistematice față de romi, musulmani și evrei și a violenței domestice.

Cum au fost scrise rezoluția și raportul?

Parlamentul European lucrează în mare parte prin intermediul comitetelor deputaților europeni. Fiecare comitet este specializat pe o anumită chestiune, cum ar fi comerțul sau domeniul energetic. Comitetul responsabil pentru scrierea rezoluției și a raportului a fost Comisia pentru justiție și afaceri interne (pe scurt LIBE). Comisia a numit un deputat european (cunoscut ca raportor) care să se ocupe de cercetarea aferentă și scrierea textului. Deputata responsabilă cu documentele cu privire la Ungaria este Judith Sargentini, din Grupul Verzilor. Fiecare dintre celelalte grupuri politice (toate celelalte grupuri politice de stânga, de centru și de dreapta) și-au numit și ei așa numiții raportori "din umbră". Cea mai mare parte din muncă este întotdeauna făcută de raportorul principal, însă pentru a se asigura că raportul nu este respins imediat de către celelalte grupuri parlamentare, acesta s-a întâlnit regulat cu celelalte grupuri politice și a încercat să scrie un document cu care să fie de acord, pe cât posibil, toată lumea. Pentru această rezoluție și acest raport raportorul s-a întâlnit și cu activiști din domeniul drepturilor omului, cu experți de la universități și cu think tank-uri, cu reprezentanți ai Guvernului Ungariei și cu experți din organizații internaționale precum Organizația Națiunilor Unite și Consiliul Europei.

Raportul a fost adoptat de către Comisia LIBE cu 37 de voturi pentru și 19 împotrivă. Patru alte comisii din Parlamentul European au scris și ele rapoarte cu privire la Ungaria, cunoscute și sub denumirea de "opinii", acestea concentrându-se asupra anumitor aspecte, cum ar fi discriminarea față de femei, libertatea mass-media și situația universităților. Aceste opinii, care au fost toate în favoarea declanșării Articolului 7, au fost și ele adoptate cu o mare majoritate de voturi.

Concluziile din raport au la bază în principal rapoarte ale unor organe specializate din organizații internaționale. Toate Guvernele UE sunt parte din aceste organizații și și-au dat acordul pentru ca experții acestora din urmă să monitorizeze standardele legate de democrație, statul de drept și drepturile omului. Multe dintre aceste organisme lucrează în acest domeniu de mai bine de 50 de ani și experții lor sunt nominalizați și primesc aprobarea guvernelor. Acestea includ organisme din partea Națiunilor Unite, Consiliului Europei și OSCE. De aceea nu se poate argumenta că informațiile din rezoluție și din raport sunt inexacte sau părtinitoare.

Care sunt șansele de trecere a rezoluției?

Această rezoluție este una specială pentru că, pentru a fi declanșat Articolul 7, este nevoie de votul a două treimi din deputații Parlamentului European, nefiind așadar vorba doar despre majoritatea normală.

Deputații din partidul lui Orban, Fidesz, aparțin grupului Partidului Popular European (PPE) - cel mai mare grup din Parlamentul European. Până recent, grupul PPE vota întotdeauna în bloc împotriva rezoluțiilor prin care era criticat Guvernul maghiar, din loialitate pentru membrii lor din Fidesz. Însă ultima oară când a avut loc un astfel de vot cu privire la Ungaria, în 2017, lucrurile s-au schimbat. Dat fiind faptul că Orban a acționat din nou și din nou împotriva principiilor democratice, tot mai mulți dintre membrii PPE au început să se simtă inconfortabil cu această susținere necondiționată. Așadar, la cel mai recent vot cu privire la o astfel de rezoluție, cel din 2017, Grupul PPE avea opinii atât de împărțite, încât liderii săi politici le-au permis deputaților să voteze separat. Aceasta a însemnat că acestora li s-a permis să voteze conform opiniilor proprii, nu conform unei opinii unice a Grupului. PPE s-a împărțit astfel în trei. Dintre cei 200 de deputați din acest grup care au votat, 67 au susținut rezoluția, 93 s-au opus ei și 40 s-au abținut. 58% din toți deputații Parlamentului European au votat atunci în favoarea rezoluției.

Pentru ca rezoluția de săptămâna viitoare să fie aprobată, este nevoie ca cel puțin o parte din deputații PPE care s-au opus sau s-au abținut la votul din 2017 să-și fi schimbat între timp opinia. Indicii cu privire la opinia din prezent a celor din Grupul PPE ar putea fi găsite în voturile lor din cele cinci comisii parlamentare care au participat la scrierea rezoluției.

În total, 42 de deputați din PPE au fost implicați în voturile din cele cinci comisii. 10 deputați ai PPE au susținut într-un fel declanșarea articolului 7 fie prin vot în favoare (6), fie prin abținere (4). Înainte aceștia fie votaseră împotrivă, fie se abținuseră, fie nu votaseră deloc. Au existat însă și 6 deputați care s-au deplasat în direcția opusă, votând împotriva (2) sau abținându-se (4), deși în 2017 votaseră în favoarea rezoluției. Desigur, aceste informații nu ne explică tot ce se întâmplă în cadrul PPE. Deputații europeni din PPE din Olanda, Suedia, Finlanda și Luxemburg au devenit tot mai critici față de situația din Ungaria. În același timp, deputații din PPE din Polonia, Irlanda, Portugalia, Belgia, Grecia și Malta au votat în cea mai mare parte în favoarea rezoluției din 2017. În afară de Polonia însă, care este o țară mai mare, celelalte țări sunt mici, așa că au puțini reprezentanți în PPE. Pentru ca rezoluția să fie adoptată săptămâna viitoare, aceasta va trebui să fie susținută de membrii PPE din Germania, Italia, Spania și Franța, care au un număr mult mai mare de membri în Parlament. Poziția acestora rămâne deocamdată necunoscută.

Mulți din PPE ar putea în continuare să prefere să susțină Fidesz, deoarece nu sunt siguri de ce va face Orban după alegerile pentru Parlamentul European din martie. PPE se așteaptă să piardă locuri și dacă susține declanșarea Articolului 7, Orban ar putea retalia mutându-și deputații în alt grup politic, ceea ce ar slăbi și mai mult influența PPE. Orban s-a întâlnit recent cu Mateo Salvini de la Liga Nordică, care este vicepremierul Italiei și care nu aparține grupului PPE. Această întâlnire ar putea fi interpretată ca o amenințare la adresa PPE, sugerând că, dacă PPE nu îl va mai acoperi pe Orban, aceștia ar putea discuta despre formarea unui nou grup politic, alături de ceilalți populiști autoritarieni din Europa.

Și există și alți factori care complică și mai mult situația. Unii dintre deputații de centru-stânga din României (care ar susține în mod normal rezoluția) ar putea să nu susțină declanșarea Articolului 7 de frică că s-ar crea astfel un precedent și că România ar putea fi următoarea pe listă. Acești deputați aparțin actualului partid de guvernământ, care a fost foarte agresiv cu protestatarii împotriva corupției și cu ONG-urile care vor să oprească Guvernul român de la a modifica legile anti-corupție și cele cu privire la sistemul judiciar. Și există și deputați europeni care s-ar putea pur și simplu să nu se prezinte la vot, deoarece sunt deja ocupați cu campaniile lor electorale.

De ce este acest vot important?

Poate că nu sună pentru unii foarte extraordinar, dar Articolul 7 nu a mai fost declanșat niciodată până în 2018. Guvernele europene preferă să-și mențină relațiile cât mai amiabile și să nu riște să creeze furie sau dorință de răzbunare prin discuții despre drepturile omului. Și nu e ca și cum nu ar discuta deloc despre situația drepturilor omului. O fac și aceste dezbateri sunt deseori aprinse, însă ele au loc de obicei în alte foruri, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, OSCE și Consiliul Europei. Și o fac departe de UE pentru ca acestea să nu interfereze cu cooperarea lor mult mai amiabilă pe teme precum comerțul liber, protecția mediului și lupta împotriva crimei organizate. Însă acum că drepturile fundamentale sunt amenințate tot mai des de guverne populiste autoritare precum cele din Ungaria și Polonia, multe guverne din UE au început să ridice tot mai multe întrebări inconfortabile.

Ce este Articolul 7?

Articolul 7 a fost creat ca o procedură de urgență pentru a proteja elementele de bază ale democrației și libertăților civile. Acesta poate fi folosit numai dacă o țară încalcă grav și sistematic regulile care trebuie respectate pentru menținerea democrației. Este vorba despre lucruri precum mass-media liberă și independentă, instanțe judecătorești independente care au puterea de a trage la răspundere guvernul și norme care protejează minoritățile și drepturile fundamentale. UE a încercat să folosească presiune de ordin politic și alte proceduri legale pentru a-l convinge pe Orban să își modifice atitudinea, însă nimic din toate acestea nu a avut un impact real. Orban a aplicat întotdeauna aceeași tactică: a făcut repede trei pași înainte și, când s-a intervenit de la nivel internațional, a făcut doar un pas înapoi, lăsând însă active multe reforme dăunătoare.

Procedura de la Articolul 7 este lungă. E nevoie în cadrul ei de cel puțin trei voturi în trei etape diferite, la nivelul Consiliului. Pentru a se ajunge în punctul unde pot fi aplicate sancțiuni unui guvern e nevoie ca toate guvernele UE, cu excepția celui aflat sub examinare, să fie de acord cu luarea unei astfel de măsuri. Articolul 7 a fost declanșat pentru prima oară în istoria recentă a UE când Comisia a adus Polonia pe agenda Consiliului din cauza preluării controlului de către Guvernul polonez asupra instanțelor judecătorești din Polonia. După mai multe întâlniri în care s-a discutat despre situația din Polonia, miniștrii nu au reușit încă să ajungă la o decizie finală oficială. Această discuție nu se urmărește cu pop-corn, ci cu saci de dormit.

În temeiul Articolului 7 pot fi aplicate ca sancțiuni orice măsuri care iau înapoi unui stat membru un drept pe care acesta l-a primit când a intrat în Uniune. Exemplul cel mai des invocat e ca un stat membru și-ar putea pierde puterea de vot, ceea ce ar face ca acesta să nu mai poată zice nimic atunci când vine vorba depre legile adoptate la nivelul UE. Există însă multe alte drepturi pe care le primesc statele atunci când se alătură Uniunii, cum ar fi accesul la donfuri europene, comerț liber între granițele Uniunii, abilitatea de a transfera bani și de a cumpăra și vinde servicii oriunde în UE, asta ca să nu mai vorbim despre posibilitatea de a participa la sute de întâlniri în cadrul cărora se iau decizii despre legi și politici.

Verdictul?

Orban a adus Ungaria într-un punct în care se poate vorbi despre o autocrație aleasă. Statul pe care l-a ales acesta nu mai e o democrație, așa cum a fsot aceasta definităîn anii 50 de către statele care au creat Uniunea. Înainte ca o țară să poată adera la UE, aceasta trebuie să demonstreze că are adoptate garanții pentru funcționarea adecvată a democrației, cu instanțe judecătorești independente care pot trage la răspundere guvernul atunci când greșește și cu posibilitatea pentru societate să participe la viața civică și politică, având de asemenea garantate drepturi fundamentale. Aceste garanții au fost create pentru a se împiedica reapariția autoritarilor și pentru a se asigura că nu vor mai avea loc niciodată ororile petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial. Dovezile împotriva Ungariei sunt obiective, corecte și copleșitoare. UE a încercat orice alte mijloace pe care le-a avut la îndemână pentru a-l convinge pe Orban să își modifice atitudinea, însă nimic nu a funcționat. De aceea ar trebui ca rezoluția și raportul să fie adoptate imediat. Oricum este clar ca Orban nu îi mai este loial nimănui, nici măcar PPE, față de care nu se mai poate vorbi de loialitate acum când sunt curtați de Ungaria oponenții politici ai PPE din Polonia și Italia.