„Mărirea capacității închisorilor nu este în sine o soluție durabilă pentru problema supraaglomerării. S-a observat în multe țări - inclusiv în Belgia - că numărul persoanelor private de libertate crește pe măsură ce crește capacitatea închisorilor", se arată în raportul din 2010 al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii adresat guvernului belgian.
Mesajul trimis de către Comitet, care reflectă experiența din Belgia și din alte țări, nu se regăsește sub nici o formă în politicile privind închisorile ale Guvernelor care s-au succedat în Polonia. Aceste politici includ introducerea a nouă noi „închisori gigant”, o parte dintre acestea fiind deja create.
Printre aceste proiecte se află și proiectul din Haren, care are ca scop dezvoltarea celui mai mare complex penitenciar din Belgia- 1190 deținuți pe 18 ha. Prezentat ca un "sat-penitenciar", situat în nord-estul orașului Bruxelles, acesta ar trebui să primească bărbați și femei și să înlocuiască închisorile din Saint-Gilles, Forest și Berkendael.
Acest proiect nu reprezintă însă o soluție pentru problemele pe care pretinde că le rezolvă, fiind foarte probabil de fapt că va ajunge să creeze probleme noi. Aceasta este ceea ce au încercat să demonstreze în timpul unei conferințe de presă de la sfârșitul lunii trecute, de la Palatul de Justiție, 10 organizații, care s-au reunit pentru a forma „Platforma pentru rezolvarea dezastrului cu privire la închisori", care cere oprirea imediată a proiectului care cere crearea unei închisori-gigant în Haren.
Cele 10 asociații au vorbit despre numeroasele motive care există și care impun oprirea desfășurării acestui proitect.
Laurent Moulin de la Comitetul Haren a declarat:
„Din momentul în care am auzit despre proiectul pentru o închisoare-gigant am început să adresăm întrebări aleșilor noștri , dar nu am primit răspunsuri clare. Vrem să menținem caracterul semi-rural din Haren și închisoarea gigant face acest lucru imposibil. Am deja deja mai multe infrastructuri (NATO, Ring, SNCB, Infrabel, un aeroport), care ocupă o parte tot mai mare dintr-un teren pe care noul plan de la Bruxelles îl vrea liber. Vrem să păstrăm spațiile publice verzi , esențiale pentru responsabilizarea oamenilor. Aleșii noștri nu ne-au explicat niciodată de ce au ales acest loc făcând referire la vreo operațiune rezonabilă ce ține de domeniul justiției sau la vreo politică guvernamentală de integrare de calitate".
Claire Scohier de la Inter-Mediu Bruxelles afirmă că acest proiect ridică multe probleme și în ceea ce privește planificarea teritorială:
„Un proiect de construire a unei închisori, mai ales în cazul în care este vorba despre cea mai mare închisoare din țară, nu se poate face ca un întreg, fără a se lua în calcul mediul și doar prin construirea unei clădiri în mijlocul unui câmp. Cum se va trăi în acest mediu? Va funcționa aceasta ca un obstacol suplimentar pentru locuitorii din zonă care vor fi nevoiți să ocolească mulți kilometri pentru a evita acest loc? Cum vor putea ajunge judecătorii, avocații, familiile prizonierilor și alți vizitatori în acest loc? De ce nu se renovează închisoarea din Saint-Gilles, care este mai centrală? Urmărește Comitetul care gestionează proiectul îmbunătățirea condițiilor de detenție sau realizarea unor speculații imobiliare prin vinderea terenului scump pe care se află închisoarea din Saint-Gilles și achiziționarea terenului ieftin din Haren? "
Alexis Deswaef, președintele Ligii pentru Drepturile Omului, a declarat că există un mare deficit democratic cu privire la acest proiect:
„Această dezbatere parlamentară cu privire la închisorile gigant are deficiențe democratice serioase. Lipsa de date obiective și de cifre, în special în ceea ce privește costurile infrastructurii închisorilor și utilizarea de parteneriate public-privat a fost subliniată de către Curtea de Conturi. De-a lungul procesului de dezvoltare a proiectului nu a fost consultant niciunul dintre actorii direct afectați de acest proiect - magistrați, avocați, servicii de sprijin pentru deținuți - deși proiectul prezintă multe probleme, inclusiv privind condițiile de detenție".
Reamintind despre problema supraaglomerării din închisori și efectele sale dezastruoase asupra vieții persoanelor private de libertate, Nicolas Cohen, vice-presedinte al Observatorului Internațional al Penitenciarelor din Belgia, a explicat că nu este posibil să se urmeze o politică care și-a demonstrat deja din plin ineficiența:
„O politică în materie penală și privind închisorile expansionistăeste contraproductivă și problematică. Cerem să se adopte o abordare integrată în cadrul căreia să fie implicate toate părțile interesate și prin care să se propună o politică reducționistă. Cerem înghețarea oricărui proiect de construire de închisori noi, pentru a evita să ne aruncăm cu capul înainte, așa cum se face de mulți ani".
Mesajul trimis de către Comitet, care reflectă experiența din Belgia și din alte țări, nu se regăsește sub nici o formă în politicile privind închisorile ale Guvernelor care s-au succedat în Polonia. Aceste politici includ introducerea a nouă noi „închisori gigant”, o parte dintre acestea fiind deja create.
Printre aceste proiecte se află și proiectul din Haren, care are ca scop dezvoltarea celui mai mare complex penitenciar din Belgia- 1190 deținuți pe 18 ha. Prezentat ca un "sat-penitenciar", situat în nord-estul orașului Bruxelles, acesta ar trebui să primească bărbați și femei și să înlocuiască închisorile din Saint-Gilles, Forest și Berkendael.
Acest proiect nu reprezintă însă o soluție pentru problemele pe care pretinde că le rezolvă, fiind foarte probabil de fapt că va ajunge să creeze probleme noi. Aceasta este ceea ce au încercat să demonstreze în timpul unei conferințe de presă de la sfârșitul lunii trecute, de la Palatul de Justiție, 10 organizații, care s-au reunit pentru a forma „Platforma pentru rezolvarea dezastrului cu privire la închisori", care cere oprirea imediată a proiectului care cere crearea unei închisori-gigant în Haren.
Cele 10 asociații au vorbit despre numeroasele motive care există și care impun oprirea desfășurării acestui proitect.
Laurent Moulin de la Comitetul Haren a declarat:
„Din momentul în care am auzit despre proiectul pentru o închisoare-gigant am început să adresăm întrebări aleșilor noștri , dar nu am primit răspunsuri clare. Vrem să menținem caracterul semi-rural din Haren și închisoarea gigant face acest lucru imposibil. Am deja deja mai multe infrastructuri (NATO, Ring, SNCB, Infrabel, un aeroport), care ocupă o parte tot mai mare dintr-un teren pe care noul plan de la Bruxelles îl vrea liber. Vrem să păstrăm spațiile publice verzi , esențiale pentru responsabilizarea oamenilor. Aleșii noștri nu ne-au explicat niciodată de ce au ales acest loc făcând referire la vreo operațiune rezonabilă ce ține de domeniul justiției sau la vreo politică guvernamentală de integrare de calitate".
Claire Scohier de la Inter-Mediu Bruxelles afirmă că acest proiect ridică multe probleme și în ceea ce privește planificarea teritorială:
„Un proiect de construire a unei închisori, mai ales în cazul în care este vorba despre cea mai mare închisoare din țară, nu se poate face ca un întreg, fără a se lua în calcul mediul și doar prin construirea unei clădiri în mijlocul unui câmp. Cum se va trăi în acest mediu? Va funcționa aceasta ca un obstacol suplimentar pentru locuitorii din zonă care vor fi nevoiți să ocolească mulți kilometri pentru a evita acest loc? Cum vor putea ajunge judecătorii, avocații, familiile prizonierilor și alți vizitatori în acest loc? De ce nu se renovează închisoarea din Saint-Gilles, care este mai centrală? Urmărește Comitetul care gestionează proiectul îmbunătățirea condițiilor de detenție sau realizarea unor speculații imobiliare prin vinderea terenului scump pe care se află închisoarea din Saint-Gilles și achiziționarea terenului ieftin din Haren? "
Alexis Deswaef, președintele Ligii pentru Drepturile Omului, a declarat că există un mare deficit democratic cu privire la acest proiect:
„Această dezbatere parlamentară cu privire la închisorile gigant are deficiențe democratice serioase. Lipsa de date obiective și de cifre, în special în ceea ce privește costurile infrastructurii închisorilor și utilizarea de parteneriate public-privat a fost subliniată de către Curtea de Conturi. De-a lungul procesului de dezvoltare a proiectului nu a fost consultant niciunul dintre actorii direct afectați de acest proiect - magistrați, avocați, servicii de sprijin pentru deținuți - deși proiectul prezintă multe probleme, inclusiv privind condițiile de detenție".
Reamintind despre problema supraaglomerării din închisori și efectele sale dezastruoase asupra vieții persoanelor private de libertate, Nicolas Cohen, vice-presedinte al Observatorului Internațional al Penitenciarelor din Belgia, a explicat că nu este posibil să se urmeze o politică care și-a demonstrat deja din plin ineficiența:
„O politică în materie penală și privind închisorile expansionistăeste contraproductivă și problematică. Cerem să se adopte o abordare integrată în cadrul căreia să fie implicate toate părțile interesate și prin care să se propună o politică reducționistă. Cerem înghețarea oricărui proiect de construire de închisori noi, pentru a evita să ne aruncăm cu capul înainte, așa cum se face de mulți ani".
După ce că are așadar o bază șubredă, proiectul ridică de asemenea multe probleme practice, dintre care unele sunt de ordin prohibitiv. Hervé Louveaux a declarat din partea Asociației Sindicatelor din Magistratură:
„Proiectul prevede, de exemplu, posibilitatea de a organiza audieri în închisoare. Nu va fi însă posibil să fie adunate toate persoanele a căror prezență este necesară în cadrul unei audieri și nici să fie adus echipamentului necesar adaptat pentru astfel de audieri. Un judecător, de exemplu, ar trebui să aloce mai multe ore unui singur caz doar pentru a fi prezent la ședință (pentru că trebuie să călătorească zi de zi). Nu este practic și implică limitări inacceptabile ale drepturilor acuzatului".
În afară de numeroasele sale efecte adverse, proiectul va duce la distrugerea ireversibilă a 18 de hectare de teren potențial arabil. Florența Kroff din partea rețelei FoodFirst, Information and Action din Belgia, a declarat:
„Cota de teren arabil din Regiunea Capitalei Bruxelles este redusă și este esențial ca aceste terenuri să fie păstrate pentru dezvoltare, mai ales dacă este vorba de o infrastructură a cărei inutilitate este demonstrată. Aceste terenuri, sau cel puțin cele mai multe dintre ele, ar putea juca rolul lor natural (absorbție a apei, reglarea termică, etc.) permițând în același timp accesul la alimente de calitate produse la nivel local. Aceasta este o provocare majoră, având în vedere dependența pentru hrană a orașelor față de periferiilor lor imediate. Să asfaltezi 18 de hectare de teren potențial arabil este o risipă iresponsabilă".
„Platforma pentru rezolvarea dezastrului cu privire la închisori" a transmis declarațiile sale tuturor politicienilor belgieni și a solicitat o întâlnire cu miniștrii relevanți: Charles Michel, Koen Geens, Jan jambon, Rudi Vervoort, Celine Fremault și Pascal Smet. Presa va fi informată cu privire la modificările solicitărilor și activitățile viitoare ale platformei.
Mai multe despre "Platforma pentru rezolvarea dezastrului cu privire la închisori" pot fi găsite aici.