La începutul acestui an Polonia adopta o lege care pedepsea pe oricine ar fi sugerat că statul polonez ar fi fost complice în crimele de război naziste. Reacțiile au fost rapide și atât de răspândite, încât s-a spus de mulți că Guvernul a făcut o greșeală imensă și că ar fi trebuit să se gândească mai bine. Dacă nu a fost însă așa? Dacă asta era tocmai ce își dorea de fapt Guvernul polonez?
Toate trust-urile importante de presă din Europa au discutat despre așa-numita lege privind Holocaustul, care a ajuns de multe ori pe prima pagină și a transformat o lege controversată într-un incident internațional. Este totuși greu să ne imaginăm că partidul PiS, aflat la guvernare în Polonia, s-a preocupat foarte mult cu această lege. Ea i-a încântat probabil pe cei mai naționaliști simpatizanți ai partidului, însă nu și pe restul lor, contribuind foarte puțin la popularitatea sa. Și, în ciuda a ceea ce au spus unii, reacția era, de fapt, destul de previzibilă – luați ce e probabil cel mai sensibil subiect de pe continent și creați o lege care contrazice ce se știe și se discută despre el; cu siguranță asta îi va enerva pe mulți evrei și non-evrei, fiind ingredientul perfect pentru scandal internațional. Și acesta este tocmai scopul inițiativei.
Uită-te repede acolo!
Pe măsură ce lumea a devenit tot mai obsedată de legea Holocaustului, Guvernul PiS a împins în mod discret modificări legislative care sunt mult mai importante pentru el - și mult mai dăunătoare pentru democrația poloneză: o revizuire completă a procesului electoral al țării. Modificările sunt foarte importante. Aproape toți funcționarii electorali, chiar și cei de la nivel regional, sunt acum selectați de Guvern. În timp ce Comisia Electorală Națională, care supraveghează și certifică alegerile, era anterior formată din nouă judecători numiți în mod egal de cele trei curți superioare ale națiunii (Tribunalul Constituțional, Curtea Supremă și Curtea Administrativă Supremă), acum organul va conține doar doi judecători, ceilalți șapte membri fiind aleși de camera inferioară a Parlamentului. De asemenea, oficialii electorali selectați de guvern au puterea să contureze districtele legislative și să revizuiască orice schimbări făcute independent de guvernele locale.
Toate acestea îi dau Guvernului posibilități uriașe pentru a se asigura că rămâne la putere. Guvernul nu a dat niciodată o explicație serioasă pentru adoptarea acestor schimbări, dar motivul este evident. Puterea PiS nu a fost niciodată atât de ferm înrădăcinată ca cea a regimurilor populiste vecine (vorbim despre tine Ungaria). PiS a intrat în majoritate după alegerile din 2015, când a câștigat 235 din 460 de locuri în Parlament - puțin peste 50%. Însă PiS a obținut această victorie în urma unui simplu 37,6% din voturi. Într-o astfel de situație este absolut previzibil că un guvern abuziv și autoritar va face orice pentru a-și consolida puterea.
Deci, ce s-a întâmplat cu legea Holocaustului? Guvernul și-a schimbat radical părerea și a îndepărtat părțile sale cele mai controversate, făcând ca aceasta să nu mai aibă aproape nicio forță juridică. Și ghici ce? Și asta era incredibil de previzibil. Toate astea sunt rupte direct din ghidul folosit de autoritari în întreaga lume. Putin își consolidează puterea prin trimiterea la închisoare sau uciderea adversarilor; guvernele din Ungaria și Polonia o fac prin controlarea presei și a instanțelor de judecată și prin modificarea legilor pentru a-și facilita câștigarea alegerilor. Unele dintre aceste modificări atrag atenția națională și internațională, însă de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă. Acesta este momentul în care ONG-urile - o altă țintă primordială a autoritarilor - intră în joc. Ele intervin atunci când guvernele abuzează de puterile pe care le au, chiar și sau mai ales atunci când subiectul nu primește atenția pe care o merită în mass-media.
Se află democrația pe patul de moarte?
Nu au mai existat niciodată astfel de amenințări pentru valorile Uniunii Europene, unde cei care le propagă sunt chiar guverne ale statelor membre. Pentru UE pare dificil să-și protejeze interesele, mai ales din motive politice, însă trebuie să ținem cont de faptul că în joc se află democrația din întreaga Uniune. Legea privind Holocaustul din Polonia a reprezentat un atac serios la libertatea de exprimare și la alte drepturi fundamentale, însă nu contribuia, per se, la punerea în pericol a statului de drept.
Democrația nu moare, de regulă, prin legi care declanșează proteste internaționale; democrația este ucisă încet, pe ascuns, prin schimbări incrementale, care sunt puse în aplicare în timp ce publicul este ocupat cu altele.
Dacă vrei să îți ajuți prietenii să afle mai multe despre ghidul autoritarilor, trimite-le seria de video-uri a Ghidului de Supraviețuire la Autoritarism.