Politica olandeză cu privire la reîntregirea familiei a avut un impact negativ asupra mai multor familii siriene care au fugit de conflictul din țara de baștină în Olanda. Potrivit agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR), în jur de treizeci de familii care au fugit din Siria au fost nevoite să își abandoneze unii dintre copii în Siria sau Liban. Acești copii nu au putut fi luați în Olanda deoarece politica olandeză cu privire la reîntregirea familiei permite accesul automat numai pentru minori. Copiii adulți trebuie să vină în Țările de Jos pe cont propriu și se aplice ei înșiși pentru azil. O astfel de alegere presupune însă comiterea de acte ilegale pentru că, potrivit Fundației olandeze de broadcast, tinerii care vor să vină în Olanda ar trebui să parcurgă o rută periculoasă, având nevoie de cele mai multe ori de ajutorul traficanților de persoane.
Familia lui Zaki Homs, un bărbat sirian, a fost nevoită să o abandoneze pe Joyce, fiica cea mai mare, de doar 19 ani, în Beirut. Homs a ajuns în Olanda, fugind din Liban, anul trecut. De acolo el nu a putut să aranjeze reîntregirea familiei decât pentru soția sa și pentru copiii minori. Sirienii care se află acum în Liban sunt în pericol permanent, motiv pentru care familia speră că va putea să o aducă pe Joyce în Olanda cât mai repede posibil.
Potrivit lui René Bruin, director al filialei olandeze a UNHCR, politica olandeză este nedreaptă și pune oamenii în situații de risc. Acesta solicită modificarea regulilor. „Politica privind reîntregirea familiei este bună, dar în această privință ar putea fi un pic mai bună”. Ministerul Justiției a răspuns afirmând că „refugiații de orice vârstă, inclusiv cei cu vârsta egală sau mai mare de 18 ani, pot aplica oricând, pe cont propriu, pentru azil. În plus, ei pot fi reuniți cu familia lor, care este deja în Țările de Jos, în cazurile în care există legături afective mai puternice decât cele normale. Un astfel de caz este, spre exemplu, cel în care un copil adult nu poate avea grijă de el însuși din cauza unei probleme de sănătate.
Întrebări adresate Secretarului de Stat
Attje Kuiken, membru al Camerei Reprezentanților, reprezentând Partidul Muncitoresc, a adresat o serie de întrebări lui Fred Teeven, Secretarul de Stat în materie de Securitate și Justiție. Dna Kuiken i-a cerut domnului Teeven să îi explice „ce posibilități oferă politica actuală copiilor care au fost obligați să rămână în urmă să ajungă din nou alături de familiile lor pentru că, spre exemplu, au avut de a face cu un sistem de o nesimțire crasă? Ce înseamnă să depinzi de cineva mai mult decât alții? În ce fel este interpretată mențiunea ”de a avea legături afective mai puternice decât cele normale” în procesul de luare de decizii? Când există astfel de legături și când se decide că ele nu există?” Doamna Kuiken ar dori să mai știe și „câți copiii adulți nu au putut să revină alături de familiile lor ca urmare a acestei condiții atât de greu de îndeplinit?”