Tech & Rights

CEDO îi permite lui Vincent Lambert să moară cu demnitate

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat hotărârea unei instanței franceze prin care i s-a permis lui Vincent Lambert, care se află de mai mulți ani într-o stare vegetativă, să fie deconectat de la aparatele care îl mențin în viață.

by PILP

Cei care se opun deconectării lui Vincent Lambert de la aparatele care îl mențin în viață sunt părinții acestuia, sora sa și fratele lui vitreg. Lambert a suferit un traumatism cranian sever în 2008, într-un accident rutier care l-a lăsat tetraplegic și într-o stare de dependență totală. Acesta este menținut în viață prin intermediul unor tuburi prin care este hrănit și hidratat.

În urma procedurii de consultare prevăzute de „Legea Leonetti” privind drepturile pacienților și încheierea vieții, medicul care se ocupa de Lambert a decis pe 11 ianuarie 2014, să întrerupă, de pe 13 ianuarie, terapia de hrănire și hidratare artificală a pacientului. După o serie de proceduri pe parcursul cărora a fost suspendată implementarea deciziei medicului, Consiliul de Stat Francez a declarat, în special din cauza raportului de expertiză medicală, că decizia medicului de a întrerupe terapia artificială de hrănire și hidratare a fost legală.

Hotărârea Marii Camere a CEDO

În cazul Lambert și alții c. Franței, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a decis, printr-o majoritate, că nu ar exista o încălcare a articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul în care ar fi implementată hotărârea Consiliului de Stat de la 24 iunie 2014 prin care a fost autorizată încheierea terapiei de hrănire și hidratare artificială a domnului Lambert.

Curtea a observat că nu există un consens la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei cu privire la retragerea tratamentului și deconectarea de la aparatele prin care sunt menținute în viață anumite persoane. În acest domeniu statelor trebuie să le fie acordată o marjă de apreciere. Curtea a considerat că prevederile Legii din 22 aprilie 2005, așa cum au fost acestea interpretate de către Consiliul de Stat, constituie un cadru legal suficient de clar pentru a reglementa cu precizie deciziile luate de către medici în situații precum cea din cazul de față.

Curtea a fost pe deplin conștientă de importanța problemelor ridicate de cazul de față și de complexitatea aspectelor medicale, etice și legale pe care acesta le implică. Având în vedere circumstanțele specifice acestei cauze, Curtea a reiterat din nou și din nou că ține în primul rând de autoritățile naționale să verifice dacă decizia de a retrage anumite tratamente este sau nu compatibilă cu legislația internă și cu Convenția Europeană privind Drepturile Omului, precum și să stabilească adevărul cu privire la dorințele pacientului, în conformitate cu legislația națională .

Rolul Curții a inclus examinarea modului și nivelului la care își respectă statul obligațiile pozitive care decurg din articolul 2 al Convenției. Curtea a considerat cadrul legislativ prevăzut de dreptul intern, așa cum a fost el interpretat de Consiliul de Stat, precum și procesul de luare a deciziilor, care s-a desfășurat cu meticulozitate, ca fiind compatibile cu cerințele articolului 2.

Curtea a ajuns la concluzia că, în cazul de față, a fost realizată o anchetă aprofundată, în cadrul cărora au putut fi exprimate toate punctele de vedere și au fost luate în considerare toate apectele relevante, la această concluzie ajungându-se după ce au fost avute în vedere raportul detaliat al unui expert medical și observațiile generale de la organismele medicale și etice de cel mai înalt rang.