Pe 8 septembrie în Camera Reprezentanților din Olanda s-a discutat posibilitatea eliberării înainte de termen și modul în care trebuie executată o condamnare la închisoare pe viață.
Institutul Olandez pentru Drepturile Omului a criticat cel mai recent plan de reformă a acestei pedepse.
Până la moarte
Felul în care trebuie executată o pedeapsă cu închisoarea pe viață în Olanda încalcă standardele din domeniul drepturilor omului. Aceasta este aplicată pornind de la premisa că persoana va sta în închisoare până la moarte, singura posibilitate de a fi eliberată mai devreme fiind obținerea amnistiei de la Secretarul de Stat în Justiție. O astfel de amnistie a fost acordată o singură dată în ultimii 30 de ani, în cazul unui deținut bolnav, aflat în fază terminală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în repetate rânduri că fiecărui deținut trebuie să i se ofere posibilități practie de a-și obține eliberarea, posibilitățile acestea neputând exista doar la nivel teoretic. Fără „dreptul de a spera" nu există nici o perspectivă de eliberare, iar acest lucru constituie tratament inuman în temeiul articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din acest motiv Secretarul de Stat în Securitate și Justiție, Klaas Dijkhoff, vrea să introducă un sistem de revizuire periodică - un pas important care trebuie luat pentru a putea continua cu aplicarea de astfel de sentințe. Institutul Olandez pentru Drepturile Omului consideră însă că un astfel de sistem este departe de a fi soluția de care este nevoie.
Secretarul de Stat propune ca deținuții care execută astfel de pedepse să poată participa, în unele cazuri și doar după ce au executat 25 de ani de închisoare, la un program de reintegrare în societate. După ce participă la un astfel de program, condamnatul poate să aplice pentru grațiere, solicitarea sa urmând a fi analizată de către Secretarul de Stat.
Criticile Institutului
Institutul Olandez pentru Drepturile Omului și-a prezentat obiecțiile cu privire la această propunere într-o scrisoare adresată Camerei Reprezentanților. În primul rând, Institutul consideră că orice astfel de caz ar trebui revizuit, după 25 de ani, de un judecător și nu de către Secretarul de Stat căruia i se acordă această prerogativă în proiect, acesta fiind cel care examinează solicitarea unei grațieri.
Accesul la programele de reintegrare socială ar trebui să fie garantat înainte de trecerea a 25 de ani, iar atunci când judecătorul care reevaluează cazul consideră că deținutul nu este încă pregătit pentru eliberare, cazul ar trebui reevaluat la fiecare 3 sau 5 ani.
De asemenea modificările cu privire la aceste practici nu ar trebui adoptate prin decizii ale Secretarului de Stat, ci prin legislație. Acest lucru este deosebit de important și pentru că Secretarul de Stat a anunțat și că se gândește la posibilitatea de a modifica termenul maxim pe care se poate aplica pedeapsa cu închisoarea de la 30 la 40 de ani.
Acest lucru ar însemna că reevaluarea nu ar mai avea loc după 25 de ani, ci mai târziu. Acesta este motivul pentru care este esențial ca în cadrul dezbaterilor din Camera Reprezentanților să se discute cu Secretarul de Stat Dijkhoff și despre consecințele modificării termenului respectiv.
Mai multe informatii
Hotărârea Murray a CtEDO cu privire la condamnările pe viață
Hotărârea Vinter a CtEDO cu privire la condamnările pe viață
Comunicat de presă al Institutului Olandez pentru Drepturile Omului