Tech & Rights

Mai e drum lung până când Polonia își va modifica Legea privind adunările publice

În octombrie vor ieși din vigoare o serie de dispoziții importante din Legea poloneză privind adunările publice; societatea civilă rămâne însă îngrijorată de cum decurge întregul proces legislativ și de modificările preconizate în acest domeniu.

by Polish Helsinki Foundation for Human Rights

În octombrie vor ieși din vigoare unele dispoziții-cheie din Legea poloneză privind adunările publice. Ministerul pentru Administrație și Digitizare a început însă să lucreze la elaborarea unei noi legi privind adunările publice abia la sfârșitul lunii martie, fiind nevoie de asemenea ca propunerea lor să parcurgă întregul proces legislativ.

La mijlocul lunii septembrie a anului 2014, Curtea Constituțională din Polonia a emis o hotărâre importantă împotriva anumitor elemente din Legea privind adunările publice. Aceasta a indicat că există o lipsă de prevederi care să reglementeze protestele spontane, o procedură eficientă prin care să se poată anula un ordin prin care se interzice o adunare publică și obligația organismelor locale de a separa protestele care au loc simultan.

Această hotărâre a avut drept efect anularea, începând din octombrie 2015, a anumitor prevederi ale Legii privind adunările publice. Ministerul pentru Administrația și Digitizare nu a prezentat însă decât cu puțin timp în urmă un proiect de lege prin care se propune implementarea hotărârii Curții Constituționale.

Motive de îngrijorare

La cererea Ministerului, Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului (FHDO) a revizuit proiectul de lege și și-a prezentat opiniile cu privire la acesta. „Avem motive de îngrijorare în legătură cu noua lege privind adunările publice", a declarat dr. Adam Bodnar, vicepreședinte al FHDO.

Proiectul de lege propune introducerea unei distincții între marșuri și adunări în cadrul cărora mulțimea nu urmează a parcurge vreun traseu, ci rămâne în același loc. Aceste două tipuri de adunări publice ar urma să fie supuse unor proceduri organizaționale diferite. Una dintre modificările importante propuse prin acest proiect este legată de limita de timp privind obligația de notificare a autoritățile în legătură cu adunările staționare (cel puțin 12 de ore înainte de începere).

„Dat fiind că limita de timp s-a modificat, adunările staționare vor fi tratate la fel ca protestele spontane, iar FHDO militează de mult timp pentru recunoașterea prin lege a acestora din urmă”, a declarat Michał Szwast, avocat al organizației.

Fundația Helsinki propune ca această limită de timp să fie redusă la 6 ore, deoarece s-ar permite astfel existența mai multor demonstrații spontane, oferindu-se și polițiștilor mai mult decât suficient timp pentru a se pregăti, mai ales având în vedere faptul că astfel de demonstrații implică rareori devieri ale traficului.

Ce este un marș?

Fundația Helsinki și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea și față de anumite reglementări care se aplică marșurilor. Spre exemplu, aceasta susține că definiția din lege cu privire la ce anume constituie un marș este defectuoasă pentru că este prea vagă.

„În proiectul de lege definiția include și marșurile care au loc în pădure, în parc sau în zone ale orașului fără mașini. Nu este nevoie să fie reglementate astfel de marșuri prin legea privind adunările publice, care ar obliga spre exemplu oranizatorii să respecte regula privind notificarea prealabilă”, a declarat dr. Bodnar.

Organizația a subliniat și că prelungirea perioadei minime de preaviz pentru un marș care perturbă traficul de la trei zile lucrătoare la șase nu este în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale, pentru că instanța a decis că un termen de trei zile lucrătoare este prea lung și încalcă libertatea de întrunire.

Controlul făcut de instanțe

Fundația Helsinki a criticat, de asemenea, procedura care reglementează căile de atac împotriva deciziilor prin care sunt refuzate cererile prin care se solicită aprobarea pentru desfășurarea de adunări publice. Deși normele propuse garantează că un guvernator de provincie decide cu privire la calea de atac înainte de data planificată pentru adunare, proiectul de lege nu face nici o mențiune cu privire la obligațiile pe care le au judecătorii.

„Noua lege nu oferă o astfel de garanție în ceea ce privește deciziile emise în cadrul procesului de revizuire judiciară, deși jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și regulile propuse de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa sunt clare în legătură cu faptul că părțile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a-și vedea deciziile prin care li s-a interzis desfășurarea de adunări publice revizuite de judecători înainte de data planificată pentru adunare", a mai spus Szwast.

Fundația Helsinki a propus o modificare a acestei proceduri, modificare care le-ar garanta organizatorilor dreptul de a solicita efectuarea unui control judiciar al deciziilor unei autorități locale și obținerea unei hotărâri judecătorești înainte de data adunării.