La sfârșitul lunii iunie, HRMI a prezentat Parlamentului lituanian (Seimas) concluziile sale cu privire la implementarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului de la 6 ianuarie 2011 și a hotărârii Comitetului ONU pentru Drepturile Omului de la 25 martie 2014 în cele două cazuri Paksas v Lituania.
În urma unei proceduri de suspendare din funcție inițiată de către Parlament, președintele Rolandas Paksas a fost îndepărtat, în 2004, pentru încălcarea jurământului și a Constituției Republicii Lituania. În urma unei decizii definitive și irevocabile a Curții Constituționale a Lituaniei, el și-a pierdut dreptul de a mai fi ales vreodată în funcția de președinte sau de membru al Parlamentului, precum și dreptul de a deține orice funcție publică pentru care ar fi fost necesar să depună un jurământ în fața națiunii.
CEDO însă, ca și Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, au considerat că o interdicție absolută de acest gen este contrară principiului proporționalității și, ca atare, încalcă drepturile electorale pasive ale lui R. Paksas.
În ciuda recomandărilor care o îndemnau să își revizuiască cadrul legal intern prevăzând o perioadă mai scurtă pentru restricționarea acestor drepturi, prevedere care să asigure respectarea principiului proporționalității, Lituania nu a luat nici o măsură în acest sens. În plus, au existat recent voci din sfera publică care au sugerat că hotărârea CEDO și cea a Comitetului ONU ar putea constitui o bază pentru revizuirea deciziei luate în cadrul procedurilor de suspendare din funcție.
În concluziile sale, HRMI a subliniat că nici una dintre deciziile acestor organisme internaționale nu a examinat legalitatea procedurii de suspendare din funcție, nu a stabilit vinovăția sau nevinovăția lui R. Paksas și nici nu a afectat acea parte a deciziei Curții Constituționale care explica ce însemna jurământul conform Constituției. În esență, interdicția absolută de a candida pentru funcțiile prezentate mai sus rămâne consacrată în Constituție.
Nu este suficient ca Lituania să adopte legi ordinare – modificând, spre exemplu, Legea electorală pentru locurile din Parlament. Nu ar fi astfel îndeplinite obligațiile existente deoarece o astfel de lege ar fi invalidă deoarece ar fi contrară Constituției, aceasta fiind legea supremă a țării. Anularea deciziei Parlamentului de la 6 aprilie 2004, decizie prin care s-a efectuat suspendarea din funcție, nu ar fi nici aceasta o soluție deoarece o astfel de anulare nu are temei legal- circumstanțele de fapt stabilite în cadrul procedurii de suspendare din funcție nu s-au schimbat.
HRMI a fost de acord cu opinia Curții Constituționale, opinie conform căreia singurul mod legitim și adecvat pentru punerea în aplicare a deciziei CEDO și a deciziei Comitetului ONU, respectând astfel obligațiile internaționale ale Lituaniei, ar fi modificarea Constituției. Ar trebui așadar incluse în textul acesteia o anumită perioadă în care pot fi limitate drepturile electorale menționate mai sus și/sau o procedură de evaluare a persoanei pentru a se determina dacă aceasta este pregătită sau nu să depună un nou jurământ.