„Într-o zi am fost neliniștit, iar personalul m-a legat de un pat. Chiar mai rău, m-au imobilizat cu un cearșaf, peste piept, atât de strâns încât am început să mă sufoc. Personalul a plecat imediat, fără să știe și fără să îi intereseze că mă luptam pentru a rămâne în viață”, a povestit Radek Deak, un bărbat în vârstă de 30 de ani, amintindu-și de episoadele traumatizante prin care a trebuit să treacă într-un spital de psihiatrie.
De când a început tratamentul, din 1999, Deak a trecut prin șase sanatorii din Republica Cehă. Acesta a povestit că peste tot a fost discriminat și a fost supus unor tratamente disproporționat de severe. Alte exemple de momente îngrozitoare prin care a trebuit să treacă includ episoadele în care a fost forțat să stea dezbrăcat complet în fața unor angajați care făceau glume cu privire la dimensiunea testiculelor sale. Mai dureroase au fost însă momentele în care a fost supus excesiv terapiei cu electroșocuri sau imobilizat cu curele.
Plecat de la spital cu cicatrici
„Nici măcar nu puteam respira, cum aș fi putut să strig după ajutor. Pentru a-mi salva viața a trebuit să ies de sub curele. După un proces foarte dureros, am reușit acoperindu-mi încheieturile cu sânge de la fier. Am cicatrici până în ziua de azi”, a adăugat Deak.
Liga pentru Drepturile Omului (LDO), o organizație non-guvernamentală, a colectat mai multe povești ale pacienților tratați în secțiile de psihiatrie. Rămâne de văzut câte dintre acestea vor fi citite de cei din Guvern.
Pacienții au apelat în mod frecvent la avocați după ce angajații din spitale au utilizat excesiv măsuri de imobilizare, ca mijloc de a-i pedepsi. Persoanele cu dizabilități mintale s-au plând de asemenea și de igiena precară, lipsa de intimitate și violențele exercitate de personal. Au existat de asemenea și cazuri de hărțuire sexuală. Pacienții sunt de asemenea deranjați și de faptul că nu li se permite să ia decizii cu privire la tratamentul pe care îl urmează și pentru că sunt obligați să stea sub medicație puternică.
Vizite inopinate
Liga pentru Drepturile Omului solicită realizarea de controale regulate în aceste instituții. „Este esențial ca organismul de monitorizare să poată, în orice moment, inopinat, intra în unitate, vizita orice secție și vorbi cu orice pacient în privat", a explicat avocata Zuzana Durajová de la LDO.
Propunerea organizației este considerată însă controversată de unii medici și experți din domeniul psihiatriei:
„Prezenta propunere se bazează pe presupunerea că psihiatrii le fac rău pacienților lor mai des decât alți medici, că pacienții trebuie să fie protejați în mod deosebit, iar medicii supravegheați de organisme speciale, care sunt, desigur, plătite din fonduri de stat. Această presupunere mi se jignitoare", a declarat Petr Mozny, directorul spitalului de psihiatrie din orașul Kromeriz.
Controlul este necesar
„Nu văd de ce pacienții psihiatrici și personalul medical care lucrează în domeniul furnizării de îngrijire bolnavilor mintali ar trebui să fie supuși unei supravegheri speciale din partea unei autorități nou înființate", a spus Mozny.
Mărturia lui Deak ne arată însă cât de controversate sunt practicile din aceste locuri. „În fiecare zi, dis-de-dimineață, asistentele medicale aduc toți pacienții pe hol. Pacienții sunt sedați și somnolenți după medicația puternică, iar somnul de peste noapte nu le este suficient. Nu au unde să se odihnească în timpul zilei, astfel încât aproape toți pacienții se întind pe linoleumul murdar de pe podea. De multe ori lumea se bate pentru cât de puțin spațiu disponibil există”, a explicat el.
Propunerea de 10 pagini cu privire la modul în care o autoritate de supraveghere a spitalelor de psihiatrie ar trebui să funcționeze a fost scrisă de Durajová. Aceasta s-a simțit obligată să scrie o astfel de propunere după experiențele pe care le-a avut cu pacienții de acolo care au ajutat-o să înțeleagă că modalitățile de control existente sunt în mod evident neadecvate. Deși Avocatul Poporului ceh este responsabil cu monitorizarea acestor instituții, acesta se plânge că nu dispune de resursele necesare pentru a face o treabă temeinică. „Mecanismul de supraveghere ar trebui să asigure protecție drepturilor persoanelor care sunt de jure sau de facto lipsite de libertate în spitale de psihiatrie", explică materialul, care, împreună cu alte rapoarte ce conțin cazurile colectate, a fost trimis Ministerului Sănătății în iulie pentru examinare suplimentară.
Pacienții se tem să se plângă
Potrivit Zuzanei Durajova, unul dintre motivele pentru care supravegherea este absolut necesară e faptul că pacienții din spitale nu au unde să se plângă sau se tem să se plângă personalului din frica de a nu deveni obiecte ale răzbunării. Suspiciunile ei sunt confirmate de Radek Deak:
„Mi-era teamă că o plângere nu m-ar ajuta ci, dimpotrivă, mi-ar face rău, pentru că medicii și alte categorii de personal se sprijină, desigur, reciproc și eu nu sunt decât încă un nebun care inventează chestii."
Acest articol a fost publicat prima dată de Sarka Kabatova pe Lidovky.cz.