Tech & Rights

Spania criticată de Comitetul ONU împotriva Torturii

Comitetul ONU împotriva Torturii și-a publicat observațiile finale cu privire la Spania. Comitetul a criticat statul spaniol pentru că a luat prea puține măsuri pentru a implementa recomandările pe care i le-a făcut în 2009.

by Rights International Spain
Photo: Yuri Numerov - Flickr/CC content

Pe 15 mai Comitetul ONU împotriva Torturii și-a publicat observațiile finale cu privire la Spania, stat care a fost supus examinării în aprilie. Comitetul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la mare parte dintre aspectele indicate în raportul alternativ trimis către ONU de Rights International Spania, preluând de asemenea și mare parte dintre recomandările propuse de organizație. Comitetul a criticat de asemenea și lipsa de progres a Spaniei în domeniile în legătură cu care i se făcuseră recomandări în 2009, ultima oară când statul spaniol a fost supus examinării.

Lipsa unei definiții adecvate a torturii în Codul Penal spaniol

Comitetul a criticat din nou lipsa reglementărilor adecvate cu privire la tortură. Codul Penal nu a fost încă actualizat pentru a reflecta definiția torturii, așa cum este aceasta prevăzută în Convenția ONU împotriva Torturii; de aceea pedepsele aplicate pentru astfel de fapte continuă să fie inadecvate, fără a fi pe măsura gravității acestei infracțiuni. Spaniei i se cere așadar să își accelereze procesul de reformă a Codului Penal pentru a face ca reglementările sale interne să respecte Convenția.

Pedepse pentru infracțiunile din trecut: imprescriptibilitatea torturii și legea privind amnistia

Comitetul reamintește statului spaniol, din nou, că actele de tortură, cum ar disparițiile forțate, nu sunt prescrptibile și nici nu pot fi atinse de reglementări cu privire la amnistie. Statul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că astfel de acte, inclusiv cele care au avut loc în timpul războiului civil spaniol și sub Franco, sunt supuse unor anchete corecte, care să genereze procese în urma cărora victimelor să li se ofere despăgubiri.

Detenția incommunicado și înregistrările audiovizuale

Comitetul, alături de alte instituții, precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a luat din nou Spania la întrebări cu privire la detenția incommunicado, de până la 13 zile, în cazurile care există acuzații de acte de terorism. Comitetul îndeamnă statul să revizuiască această practică și să depună eforturi pentru a o elimina complet, profitând de reforma în curs de desfășurare a legii privind procedura penală pentru a garanta tuturor persoanelor măsuri minime de protecție atunci când sunt arestate.

Utilizarea excesivă a forței și impunitatea poliției

Comitetul și-a exprimat îngrijorarea și cu privire la cazurile în care Poliția și Garda Civilă au folosit forță excesivă în timpul protestelor și de-a lungul granițelor. În legătură cu aceasta, Spaniei i se solicită „să adopte măsuri eficiente pentru a preveni și pentru a pune capăt utilizării forței excesive de către ofițerii care aplică legea, asigurându-se că utilizarea forței excesive este reglementată de norme clare și cu putere obligatorie”, în conformitate cu standardele internaționale.

Comitetul i-a reamintit de asemenea statului spaniol și de obligațiile pe care le are în legătură cu anchetarea și pedepsirea tuturor incidentelor de violență perpetuată de către polițiști. Îi recomandă astfel să ia măsuri pentru a combate impunitatea polițiștilor care fac uz de forță excesivă, cum ar fi instituirea unui mecanism independent pentru a supraveghea acțiunile poliției, pentru a-i identifica pe ofițeri, pentru a-i proteja de represalii pe cei care raportează abuzuri și pentru a colecta date statistice cu privire la raportarea și pedepsirea celor care se fac vinovați de tortură și abuz.

Principiul garanțiilor diplomatice

Comitetul i-a reamintit Spaniei că nici o persoană nu trebuie expulzată, trimisă înapoi sau extrădată într-un stat unde există motive bine întemeiate pentru a se crede că persoana respectivă ar putea fi supusă unor acte de tortură acolo. Statul ar trebui de asemenea să se abțină de la a cere sau a accepta garanții diplomatice ca garanție pentru faptul că persoana nu va fi supusă torturii sau abuzurilor. De asemenea, ar trebui ca fiecare caz să fie evaluat și să se garanteze că toate persoanele care au nevoie de protecție internațională au acces la proceduri ce țin de azil, cum ar fi statutul de refugiat.