Pe 23 mai, Comitetul ONU împotriva torturii, care a analizat cel de-al treilea raport periodic al Lituaniei, a publicat observațiile sale preliminare. Comitetul a atras atenția asupra mai multor probleme noi, despre care nu s–a discutat în anii anteriori şi care au fost aduse la cunoştinţa sa de către Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului, prin raportul său alternativ.
Comitetul recomandă Lituaniei să ia măsuri pentru a se asigura că arestul preventiv este utilizat numai în situații excepționale, că persoanelor condamnate la închisoare pe viață li se oferă posibilitatea eliberării condiționate și că noua anchetă privind participarea Lituaniei în programele de detenție secretă şi de predări ale CIA este finalizată la timp și într-un mod transparent.
Mai multe recomandări ale Comitetului privesc direct drepturile copilului. Comitetul și-a exprimat, pentru prima dată, îngrijorarea cu privire la aşa-numitele „centre de socializare” pentru minori care operează în Lituania şi care, deşi oficial sunt considerate a fi instituții de învățământ, de facto seamănă mai mult cu centre de detenție administrativă. Comitetul a menționat că plasarea în „camerele de relaxare” ale acestor centre - camere fără ferestre, cu saltele aruncate pe podea, cu paturi duble şi gratii- echivalează cu plasarea în camere de izolare. Lituaniei i s-a cerut să reexamineze funcționarea acestor centre, în scopul de a preveni orice încălcare a Convenției ONU împotriva torturii și a altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
Într-o altă recomandare, Comitetul a criticat Lituania pentru faptul că legislaţia sa națională nu include încă o interdicție explicită a aplicării de pedepse corporale copiilor, în toate mediile şi în toate situaţiile. Lituania a fost îndemnată să ia măsuri pentru a combate pedeapsirea corporală a copiilor acasă și în unitățile de îngrijire de zi.
Prin celelalte recomandări, Comitetul îi reaminteşte Lituaniei despre alte probleme sistematice care există şi care nu au fost abordate în mod eficient în ultimii ani. Măsuri eficiente de prevenire a traficului de ființe umane nu au fost încă puse în aplicare, iar astfel de cazuri nu sunt investigate în mod adecvat – spre exemplu, într -un caz în care șase membri ai unei grupări criminale au fost acuzaţi de implicare în trafic de ființe umane, în 2010, nu există încă o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceştia. Ca de obicei, Lituaniei i-a fost de asemenea solicitat să înfiinţeze un mecanism naţional de monitorizare a drepturilor omului, precum și să garanteze drepturile victimelor violenței domestice.