EU Watch

Ce ar putea face Bulgaria pentru drepturile omului acum că deține Președinția Uniunii Europene

Krassimir Kanev, Președintele Comitetului Helsinki din Bulgaria, membru al Liberties, analizează rolul drepturilor omului din Programul Guvernului bulgar pentru Președinția Consiliului Uniunii Europene.

by Krassimir Kanev

La mijlocul lunii decembrie Guvernul bulgar a prezentat Adunării Naționale a Bulgariei Programul său pentru Președinția Consiliului Uniunii Europene. Programul acesta stabilește patru domenii de prioritate: creștere economică și coeziunea socială; perspectiva europeană pentru Balcanii de Vest; siguranța și stabilitatea într-o Europă puternică și unită; și economia digitală și abilitățile pentru viitor. Nici una dintre aceste priorități nu este legată de drepturile omului. Mai mult, expresiile "drepturile omului" și "drepturile fundamentale" nu sunt folosite nicăieri în document. Nu există nicio referire la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Așadar nu se face niciun pas înspre a se arăta că Bulgaria recunoaște drepturile omului, care trebuie consolidate în timpul președinției sale, deoarece acestea sunt valori fundamentale ale Uniunii.

Priorități care dezamăgesc

La asumarea Președinției Consiliului Europei, care se oferă tuturor statelor membre prin rotație, fiecare guvern este responsabil pentru stabilirea agendei Consiliului și a unui program de lucru.

În loc să menționeze drepturile omului, Programul Bulgariei spune multe despre „gestionarea migrației". Scopul declarat este de a spori eficiența „politicilor de întoarcere a persoanelor" înapoi în țările de proveniență și a „supravegherii controlului la frontieră" și de a „consolida frontierele externe" ale Uniunii în contextul „terorismului". În cele câteva cazuri în care se menționează politicile privind drepturile omului, Programul precizează că Președinția bulgară va promova egalitatea între bărbați și femei și drepturile persoanelor cu dizabilități și integrarea în societate a acestora. Nu se explică însă foarte specific ce se va face concret.

Prin urmare, este clar că Președinția bulgară nu intenționează să abordeze niciuna dintre problemele legate de drepturile omului din Uniune care au creat dezbateri în ultima perioadă. Acestea includ: subminarea statului de drept și a sistemului de supraveghere a echilibrului puterilor în stat în mai multe țări ale Uniunii; discriminarea rasială, etnică și religioasă tot mai răspândită, islamofobia și discursul prin care se instigă la ură; discriminarea în sistemele naționale de justiție; accesul limitat la educația de calitate pentru cei care sunt excluși din societate; problemele legate de libertatea mass-media; restricționarea activităților și, în unele state membre, chiar persecuția organizațiilor pentru drepturile omului.

Aceste aspecte sunt bine definite în rapoartele monitorilor locali și internaționali ai drepturilor omului, inclusiv în cele ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA). Acestea nu au fost abordate deloc sau nu au fost abordate eficient nici în documentele de program ale statelor care au deținut anterior Președinția Consiliului, cum ar fi Estonia. Bulgaria, singurul stat care va prelua Președinția cât se află în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, pare a fi însă și mai puțin interesată de declanșeze vreo schimbare în acest domeniu.

„Preocupare profundă" față de cazurile de discriminare

Chiar dacă ignorăm comentariile și recomandările observatorilor de la organizațiile neguvernamentale pentru drepturile omului și ne limităm doar la cele făcute recent de organele oficiale ale Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei, imaginea Bulgariei nu este una foarte plăcută. În 2017, două organisme pentru drepturile omului ale ONU au făcut observații și recomandări îngrijorătoare pentru o țară care s-a alăturat clubului țărilor care pretind că respectă cele mai înalte standarde atunci când vine vorba despre protecția drepturilor omului.

În mai, Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale și-a exprimat „îngrijorarea profundă" cu privire la creșterea numărului incidentelor și infracțiunilor comise din ură în Bulgaria, practicate cu impunitate și care vizează principalele grupuri minoritare din țară: turcii, romii, evreii, africanii, refugiații și imigranții. De asemenea, Comitetul a remarcat „marginalizarea continuă a romilor" în toate domeniile vieții, în special în legătură cu evacuările forțate din case, segregarea în educație și lipsa accesului la muncă plătită și la îngrijire medicală. O altă mare problemă identificată de Comitet este modul în care sunt tratați imigranții. Comitetul a subliniat, în observațiile sale finale, că aceștia sunt înlăturați violent de pe teritoriul statului, fiind de asemenea supuși relelor tratamente și privării arbitrare de libertate.

Tortură și multe alte încălcări ale drepturilor omului

În decembrie, Comitetul împotriva torturii, un alt organism al ONU, a publicat observații și mai îngrijorătoare legate de cazuri de maltratare care au rămas nepedepsite deși sunt atât de des întâlnite în rândul deținuților, în special a persoanelor din minoritatea romă, în secțiile de poliție din Bulgaria; tratamentul inuman al deținuților din închisori și al persoanelor plasate în instituții sociale și de sănătate; și maltratarea solicitanților de azil. Comitetul s-a arătat îngrijorat și de faptul că, în perioada 2000-2010, sute de copii cu dizabilități intelectuale au decedat în instituții și nimeni nu a fost tras la răspundere pentru ce s-a întâmplat. De asemenea, Comitetul a menționat că în ultimii ani poate fi observat un regres în cooperarea cu autoritățile, care refuză des să permită monitorizarea independentă, neguvernamentală a drepturilor omului în instituții pentru persoane cu dizabilități și alte persoane vulnerabile.

La nivel regional, Bulgaria este unul dintre puținele state membre ale Consiliului Europei pentru care, în 2015, Comitetul European împotriva Torturii a emis o declarație publică subliniind lipsa de cooperare a autorităților în vederea îmbunătățirii condițiilor în locurile de detenție . De asemenea, Comitetul a luat act de abuzul sistematic al poliției asupra deținuților. În plus, Bulgaria se numără printre țările cu cel mai mare număr de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului care nu au fost implementate, pe cap de locuitor. Acestea se referă la încălcări de tot felul ale drepturilor omului, care sunt protejate în temeiul Convenției europene a drepturilor omului. O parte semnificativă a acestora se referă la încălcări ale dreptului la viață ca urmare a utilizării excesive a forței și a armelor de foc, precum și a torturii și a tratamentului inuman și degradant de către ofițerii de poliție.

Ținând cont de toate acestea, nu ne putem aștepta la prea multe de la Președinția Bulgariei atunci când vine vorba despre drepturile omului. Este greu de imaginat că lucrurile s-ar putea îmbunătăți și după, când Președinția va fi preluată de Austria, unde în coaliția aflată la guvernare se află un partid de extremă dreapta. Aceasta situație face foarte dificilă munca organizațiilor neguvernamentale pentru drepturile omului, care se confruntă de asemenea, în multe state membre UE și cu subfinanțare sistemică și cu presiune guvernamentală.