Autoarea cărții de povești pentru copii „O inimă de chihlimbar," Neringa Dangvydė, susține că a vrut să spună, în cartea sa, povestea grupurilor care suferă de excluziune socială și discriminare.
Două dintre basmele din carte au ca protagoniști persoane LGBT. Unul dintre aceste basme spune povestea unui prinț care se îndrăgostește de un croitor de culoare, iar celălalt descrie povestea de dragoste dintre o prințesă și fiica unui cizmar.
Editura care a publica „O inimă de chihlimbar”, Universitatea de Științe ale Educației din Lituania, a scos cartea din librării în 2014, considerând că aceasta este „dăunătoare, primitivă și face propagandă părtinitoare a homosexualității".
Universitatea și-a bazat decizia pe avizul Oficiului Inspectoratului de Etică Jurnalistică, Oficiu care a declarat că basmele despre căsătorie între personaje de același sex încalcă prevederile Legii privind protecția minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informațiilor publice.
În 2009 legea cu pricina a fost modificată, fiind extinsă lista de informații considerate a fi dăunătoare pentru minori și incluzând pe aceasta informațiile care „exprimă dispreț pentru valorile familiale [și] încurajează conceptul de intrare într-o căsătorie și de creare a unei familii diferite de cea prevăzută în Constituția Republicii Lituania și în Codul civil al Republicii Lituania".
Două dintre basmele din carte au drept protagoniști persoane LGBT.
Dispoziția în cauză a fost utilizată și pentru a cenzura auto-exprimarea homosexualilor prin impunerea, spre exemplu, a unei reguli potrivit căreia anunțurile prin care oamenii sunt invitați să participe la Parada Gay Baltică pot fi difuzate doar după ora 23, trebuind să fie însoțite de un avertisment care să atragă atenția publicului că sunt difuzate informații care se adresează doar adulților.
Discriminare invizibilă
La momentul respectiv autoarea a contestat decizia universității în instanța de judecată, susținând că distribuirea cărții a fost oprită pe criterii discriminatorii. Curtea din Vilnius nu a fost însă de acord cu aceasta.
Judecătorii au considerat valid avizul Oficiului Inspectoratului de Etică Jurnalistică, subliniind că „nici Constituția, nici Codul Civil nu prevăd vreo altă formă de căsătorie decât cea dintre persoane de sex diferit, adică dintre un bărbat și o femeie”.
Instanța a refuzat să discute despre cum ar putea dăuna copiilor minori niște basme despre povești de dragoste între persoane de același sex.