Acum câteva zile m avut un coșmar. În el purtam numărul 47 la pantofi. Numărul de la pantofi e ceva legat pur și simplu de dimensiunile fizice ale labei piciorului, nimic de care ar trebui să ne fie rușine. A purta numărul 47 înseamnă a avea laba piciorul de o lungime de 29,5 cm. Cam atât de departe ar călători lumina în vid în 1/10162456 dintr-o secundă. Dar, având în vedere că sunt femeie, coșmarul acesta era și mai neplăcut. Nu că aș avea vreodată coșmaruri care m-ar încânta. În el îmi era imposibil să găsesc pantofi cu toc care să arate bine pe piciorul meu și aveam nevoie de ei urgent pentru a merge la ceremonia de absolvire a liceului a fratelui meu mai mic. Până la urmă am reușit totuși să găsesc ceva potrivit.
Aceasta nu a fost însă cea mai oribilă parte a coșmarului. Aceea a început când guvernul țării în care locuiam a adoptat o lege prin care tuturor celor care purtau această mărime li s-a cerut să menționeze acest fapt pe profilurile de Facebook, pe alte pagini web personale și în corespondența oficială cu instituțiile statului. Apoi mass-media aflată în proprietatea guvernului a început să discute despre cum există șanse mari ca cei care poartă mai mult de 46 să fie deosebiți de ceilalți și preocupați de a promova interesele altor state în țară. S-a ajuns să se discute despre cum aceștia ar fi, foarte probabil, trădători ai patriei. Trolii au început să îmi scrie email-uri oribile, afacerea mea a început să clacheze... Și m-am trezit.
M-am trezit însă dându-mi seama că ceva foarte asemănător cu ce se întâmpla în coșmarul meu se întâmplă în realitate în mai multe state din Europa de Est. Acolo problema nu este mărimea de la pantofi, fiind însă vorba despre ceva la fel de aleatoriu: sursa finanțării grupurilor care luptă pentru drepturile omului și democrație.
De ce spun că acest fapt e aleatoriu? Pentru că nu ar trebui să conteze. Grupurile acestea se asigură că guvernele sunt trase la răspundere atunci când nu își respectă obligațiile pe care și le-au asumat. Grupurile acestea nu trebuie alese de cetățeni pentru a putea face ce fac. Orice cetățean sau grup de cetățeni are dreptul să supravegheze ce face guvernul pe care l-a ales.
A permite unui partid politic să participe la guvernare seamănă într-un fel cu a da cheia apartamentului tău cuiva care să aibă grijă de pisica ta când ești plecată. Îi dai cheia pentru ca în fiecare zi să meargă sa vadă dacă totul e în regulă cu pisica, să o hrănească, să se joace puțin cu ea și să plece. Nu trebuie să îți castreze pisica doar pentru că așa vrea, sau pentru că îi place să castreze animale; nu are voie nici să dea petreceri la tine acasă și nici să îți bea băuturile. Pentru că acordul vostru se rezumă la pisică. În mod asemănător, atunci când oamenii își aleg un guvern, îl aleg pentru ca acesta să se ocupe de interesele poporului, în condiții stabilite de constituție și de normele de drept internațional. Diferența principală între cele două exemple e legată însă de faptul că, în timp ce când vine vorba de persoana care are grijă de o pisică, e relativ ușor să îți dai seama dacă aceasta își face bine treaba sau nu, când vine vorba de un guvern lucrurile sunt mai complicate. Aici devine important rolul grupurilor care luptă pentru democrație și drepturile omului. Ele vorbesc cetățenilor și instanțelor judecătorești despre cazurile în care guvernul își încalcă obligațiile și face abuz de prerogativele sale. Într-un spațiu democratic sănătos este absolut nevoie de astfel de grupuri, așa cum e nevoie de media independentă și de un sistem independent de justiție.
Guvernele știu acest lucru. Știu că astfel de grupuri au dreptul de a le trage la răspundere. Însă unora nu le place să fie trași la răspundere. Așa că se ocupă de campanii de denigrare, uneori presărate cu remarci antisemite. Îți spun: aștia sunt bogați și vor să îți ia tot ce ai. Știi bine cine îi finanțează. Vor să îți ia tot. Oricât de mic e. Vor să îți fure tradițiile. Identitatea. Vor să aducă imigranți care să doarmă în pat cu tine. Cu fiica ta. Sau de fapt cu fiul tău. Sau, cel mai probabil, cu amândoi.
Ar trebui însă să ne dăm seama că toate astea sunt niște minciuni. Nu vă lăsați păcăliți. Nimeni nu încearcă să te protejeze așa de vreun pericol real. Tot ce vor oamenii aștia e să îți bea băutura. Și poate să îți castreze pisica.
Dacă nu credeți în toate prostiile spuse de populiștii de azi și sunteți de acord că e nevoie de grupuri care să lupte pentru drepturile omului în orice democrație, vă rugăm să vă gândiți să vă alăturați campaniei noastre pentru crearea unui fond special de susținere a acestor grupuri. Puteți face acest lucru aici.
ACEST BLOGPOST FACE PARTE DIN CAMPANIA PRIN CARE SOLICITĂM CREAREA UNUI FOND EUROPEAN PRIN CARE SĂ SE SUSȚINĂ DREPTURILE OMULUI ȘI DEMOCRAȚIA ÎN UE. PUTEȚI AFLA MAI MULTE DESPRE ACEST FOND ȘI VĂ PUTEȚI ALĂTURA CAMPANIEI NOASTRE AICI.