Autoritățile au susținut că nu există niciun conflict armat în Guineea. Pe de altă parte, Dl. Diakite a subliniat că a participat în țara sa la mișcări anti- guvernamentale și a susținut că ar fi persecutat și supus violenței în cazul în care s-ar reîntoarce.
Reclamantul a susținut că autoritățile belgiene care se ocupă de cazul său au folosit în mod greșit definiția conceptului de "conflict armat", așa cum rezultă ea din dreptul internațional umanitar. Reclamantul a considerat că, în cazul Directivei Uniunii Europene (UE), termenul ar trebui să aibă un caracter autonom și să fie definit în mod independent. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a fost de acord cu el. În opinia CJUE , intenția legiuitorului Uniunii a fost de a acorda protecție subsidiară nu numai în cazul conflictelor armate internaționale, așa cum se întâmplă în dreptul umanitar, dar și în cazul conflictelor armate interne, presupunând că aceste conflicte sunt caracterizate prin așa-numita "violență generalizată, indiscriminată". În opinia CJUE, dreptul umanitar și sistemul de protecție subsidiară prevăzute de Directivă urmăresc obiective diferite și au în mod clar mecanisme de protecție distincte. În timp ce scopul dreptului umanitar este în primul rând de asigurare a protecției civililor din zonele de conflict, prin reducerea efectelor negative ale războiului, legislația UE se concentreaza pe acordarea de protecție internațională civililor din afara unei anumite zone de conflict. Conceptul de "conflict armat" în dreptul umanitar internațional este, de asemenea, strâns legat de sancțiuni penale. O astfel de conexiune nu există în cazul Directivei UE. Datorită naturii diferite a protecției internaționale în Directiva UE, termenul de "conflict armat" în legislația UE ar trebui să fie înțelese în conformitate cu sensul obișnuit în limbajul de zi cu zi. Prin urmare, prin "conflict armat" înțelegem acele situațiile în care există ciocniri între forțele de securitate ale statului și unul sau mai multe grupuri armate, sau situații în care există ciocniri între două sau mai multe grupuri armate. În aceste condiții, protecția subsidiară ar trebui să fie acordată atunci când astfel de ciocniri reprezintă o amenințare serioasă șidirectă la viața sau integritatea fizică a solicitantului.
Cu cât solicitantul demonstrează mai bine că pericoul îl privește pe el personal, cu atât este mai scăzut nivelul violenței care trebuie să existe pentru ca acesta să beneficieze de protecție subsidiară .
(Cauza : C-285/12 , Aboubacar Diakité v Commissaire général aux aux réfugiés et aux apatrides)