Sunt posibile și excepții dacă o instanță de judecată decide că starea de sănătate psihică sau mentală a persoanei în cauză nu reprezintă o amenințare pentru căsătorie sau pentru sănătatea potențialilor copii. O astfel de excepție nu se poate însă aplica pentru persoanele care au fost declarate complet incapabile.
Avocatul Poporului din Polonia a depus o plângere cu privire la constituționalitatea acestor prevederi în fața Tribunalului Constituțional, considerând că acestea încalcă garanțiile constituționale cu privire la dreptul la demnitate și dreptul la viața privată și de familie.
Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului (FHDO) a trimis un amicus brief cu privire la acest caz, susținând că, deși Constituția poloneză nu conține vreo prevedere expresă prin care să garanteze tuturor dreptul de a se căsători, acesta este cu siguranță unul dintre cele mai universale drepturi ale omului.
„Cităm articolul 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care recunoaște dreptul de a se căsători tuturor adulților, precum și deciziile Curții Supreme a Statelor Unite, care de 60 de ani consideră dreptul la căsătorie a fi un drept constituțional al omului”, a explicat Marcin Szwed, avocat în cadrul FHDO.
Lupta împotriva stereotipurilor
Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului a subliniat că există într-adevăr în multe țări reglementări care limitează libertatea de a se căsători atunci când vine vorba despre persoane cu boli fizice sau mintale, mai ales atunci când vine vorba de persoane declarate incapabile, însă nu doar în legătură cu acestea.
Astfel de restricții sunt de obicei justificate de necesitatea de a-i proteja pe cei care sunt bolnavi mintal sau psihic de abuzuri, de presupusa incapacitate a acestora de a funcționa în cadrul unei familiii sau de a-și crește copii, precum și din motive eugenice.
„Astfel de stereotipuri cu privire la inabilitate persoanelor cu probleme de sănătate mintală de a fi într-o familie puternică sau chiar și de a-și crește copiii sunt demontate, tot mai des, cu succes. Este subliniat faptul că, atunci când există sprijin suficient de la stat, acești oameni pot avea relații fericite de familie. În plus, în dreptul internațional respectarea drepturilor persoanelor bolnave pshic sau mintal este obligatorie”, a adăugat Szwed.
Standardele internaționale
FHDO a citat Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în special articolul 23 al acesteia, care interzice statelor să discrimineze persoanele cu dizabilități atunci când vine vorba despre dreptul la căsătorie și la protecția vieții de familie. FHDO a vorbit și despre jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Curtea de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că statele nu trebuie să introducă interdicții atotcuprinzătoare care își au originea în stereotipuri cu privire la persoanele cu dizabilități, ci că ar trebui să implementeze norme care să permită evaluarea individuală a abilităților unor astfel de persoane.
Această idee se reflectă în cazuri cu privire la dreptul familiei, precum cele cu privire la drepturile părintești ale persoanelor cu dizabilități psihice sau mintale.