Tech & Rights

Olanda: unui bărbat i s-a ordonat să divorțeze de femeia cu care s-a căsătorit potrivit legii islamice

Un tribunal din Oost-Brabant, Olanda i-a ordonat unui bărbat din Veldhoven să coopereze în cadrul procedurii de divorț care a fost inițiată de către soția sa. Dacă nu, se va considera că acesta comite o faptă ilicită.

by PILP

Cei doi soți s-au căsătorit potrivit legilor islamice în 2014. Un an mai târziu, cuplul s-a despărțit și femeia a inițiat procedura de divorț. Bărbatul a cerut ca în schimbul divorțului să primească înapoi bijuteriile de aur și cadoul în valoare de 4.000 de euro pe care i l-a dăruit soției cu ocazia nunții.

Bărbatul consideră și că divorțul poate fi constatat doar de către un judecător Sharia, în conformitate cu legea islamică, insistând că, prin urmare, instanța din Oost-Brabant nu are jurisdicție. Curtea a decis că e posibil ca un judecător olandez să nu fie în măsură să dizolve căsătoria, însă că un astfel de judecător ar avea totuși competența de a stabili că în cazul în care femeii i s-ar refuza divorțul, persoana în cauză ar comite o faptă ilicită. Acesta a fost așadar subiectul speței.

Încălcare de drepturi

Instanța de judecată a considerat că, în cazul în care căsătoria ar continua, femeia și-ar vedea drepturile și libertățile încălcate. Căsătoria care există pe criterii religioase constituie un impediment pentru femeia care în aceste condiții nu poate începe o relație nouă. Fără a putea divorța potrivit legii islamice, femeia ar trăi în situația în care ar fi percepută de mediul social în care trăiește drept femeie măritată. Prin urmare, aceasta ar putea fi exclusă de prietenii săi dacă ar începe o relație nouă.

Poziția inferioară a femeii

Tribunalul olandez a considerat și că această căsătorie religioasă pune femeia pe o poziție inferioară, aceasta fiind obligată să se supună bărbatului. Această inegalitate fundamentală între partenera de sex feminin și partenerul de sex masculin – situație care încalcă ea însăși egalitatea garantată constituțional- ar continua să existe dacă femeii nu i s-ar permite să divorțeze. Potrivit legii islamice, femeia nu poate fi cea care inițiază divorțul; terminarea căsătoriei poate avea loc doar la inițiativa bărbatului, care trebuie să o repudieze (pronunțând Talaqul).

Pe lângă aceasta, femeia s-ar afla în Irak, care este țara sa de origine, în riscul de a fi omorâtă pentru onoare sau de a fi persecutată. Începerea unei relații noi ar fi considerată în Irak adulter, care constituie acolo infracțiune. Instanța a considerat și că nu ar trebui ca invocarea de motive de ordin financiar să-i permită bărbatului să refuze acordarea divorțului.