Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât că interdicția existentă în Lituania cu privire la comutarea pedepselor la detențiune pe viață încalcă drepturile deținuților.
La concluzia aceasta s-a ajuns în Matiošaitis și alții împotriva Lituaniei, un caz în care opt deținuți condamnați la detențiune pe viață au cerut să li se recunoască încălcarea drepturilor prevăzute la articolul 3 al Convenției (interzicerea tratamentului inuman și degradant).
Nu este permisă liberarea condiționată
Reclamanții, care execută pedepse cu închisoarea pentru o serie de infracțiuni grave, au vorbit despre cum statul nu le oferă nicio șansă reală de a fi eliberați mai devreme, nici măcar în cazul în care își îmbunătățeasc comportamentul și nu mai reprezintă o amenințare pentru public.
Codul de executare a pedepselor din Republica Lituania nu permite liberarea condiționată a celor condamnați la detențiune pe viață. Singura posibilitate care există pentru ca aceștia să poată ieși din închisoare este să fie grațiați de către Președintele Republicii.
După evaluarea modului în care se poate obține grațiere din partea Președintelui în Lituania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deși procedura este clară și lipsită de ambiguitate, nu impune necesitatea oferirii de motive clare cu privire la respingererea cererii de grațiere.
Deținuților nu le poate așadar fi clar ce ar trebui să facă pentru a fi iertați. În plus, deciziile privind grațierae prezidențială nu pot fi contestate în instanță.
Grațierea e acordată doar excepțional
De asemenea, CEDO a luat în considerare faptul că, în practică, în Lituania nu a fost niciodată acordată grațiere prezidențială unei persoane condamnate la detențiune pe viață.
Potrivit statisticilor, din cei 35 de deținuți care au solicitat să fie grațiați, doar unul și-a văzut cererea aceptată. Ca atare, instanța a recunoscut că reclamanții au avut dreptate spunând că grațierea este acordată doar în caz excepțional.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul condamnaților de a avea acces la posibila revocare a sentinței primite implică reexaminarea reală a tuturor informațiilor relevante pentru a se stabili dacă ținerea la închisoarea a acestora este în continuare justificată din motive penologice.
Este de asemenea foarte important ca cei condamnați la detențiune pe viață să știe ce trebuie să facă și cum trebuie să se schimbe pentru a putea fi eliberați.
Dreptul la speranță
Potrivit CEDO, deținuții nu ar trebui să fie lipsiți în întregime de posibilitatea de a spera că într-o bună zi vor putea dovedi prin acțiunile lor că s-au schimbat spre bine. Condamnându-i la o viață de izolare, fără nicio posibiltiate de a putea dovedi că s-au schimbat, constituie forțarea de a trăi în condiții degradante pentru demnitatea lor umană.
CtEDO a menționat, de asemenea, că statul lituanian nu pare să fi intenționat până acum să reformeze legislația în domeniu.
Având în vedere toate aceste circumstanțe, CEDO a decis în unanimitate că Lituania a încălcat articolul 3 al Convenției.
Institutul de Monitorizare a Drepturilor Omului s-a alăturat procedurii din fața CEDO în calitate de parte terță, trimițând o opinie în sprijinul reclamanților.
Potrivit lui Karolis Liutkevičius, avocatul care a reprezintat IDMO în acest caz, cel mai simplu mod de a implementa hotărârea CEDO ar fi eliminarea interdicției de a oferi celor condamnați la detențiune pe viață posibilitatea liberării condiționate.