În dimineața zilei de 11 mai, în jurul orei 9:30, la Ponte Mammolo au apărut buldozere și polițiști în echipament special de protecție. Aceștia au venit să demoleze tabăra imigranților care se afla acolo, în suburbiile de est ale Romei. Aceștia au apărut ără nici un fel de avertisment, așa că cei care locuiau în tabără nu au avut timp să își ia cu ei nici măcar esențialul, precum articole de îmbrăcăminte, bani, documente și medicamente.
Tabăra Curcubeu, așa cum era numită tabăra de la Ponte Mammolo, adăpostea aproximativ 400 de persoane de diferite religii și naționalități, care trăiau împreună, în pace, de zeci de ani. Cei mai mulți erau refugiați din Eritreea și Somalia, aceste persoane alegând să locuiască în tbără din cauza fricii de fi identificați și deținuți de către poliție. Potrivit Regulamentului de la Dublin, imigranții trebuie să fie identificate imediat ce ajung în Europa și au obligația de a solicita azil în prima țară în care au pus piciorul.
Ce înseamnă să pierzi totul
Cei din Tabăra Curcubeu însă voiau să plece din Italia pentru a fi cu rudele și prietenii care îi așteptau în țările din nordul Europei, așa că se ascundeau de autorități. Astfel aceștia au devenit „invizibili”, fiind oameni pe care ne prefacem că nu îi vedem și care locuiesc la marginea orașelor noastre, fără drepturi și fără demnitate.
Locuințele șubrede de la Ponte Mammolo adăposteau însă și oameni care se aflau în Italia de atât de mult timp încât avea deja un statut legal, având permise permanente de rezidență și în unele cazuri chiar și cetățenie italiană. Acum însă aceștia au pierdut tot ce aveau, inclusiv documentele pe care se chinuiseră atât de mult să le obțină.
Unii dintre aceștia au fost plasați în centre de ajutor de pe lângă oraș, iar alții stau acum la prieteni. 100 de persoane au refuzat însă să plece din zonă. Aceștia s-au mutat într-o parcare situată lângă tabăra demolată, unde locuiesc în corturile care le-au fost donate de oameni din zonă și de un magazin cu articole sportive. Solidaritatea cetățenilor Romei s-a manifestat imediat. Mulți continuă încă să le aducă oamenilor alimente, pături și haine curate. Toată lumea oferă o mână de ajutor.
O altă soluție
Autoritățile Romei au declarat, prin intermediul consilierului municipal responsabil de probleme sociale, Francesca Danese, că s-a decis ca tabăra să fie demolată pentru că era nesustenabilă și pentru că acolo existau probleme majore cu privire la igienă, fiind vorba despre un pericol pentru sănătatea publică. Grupurile care activează în domeniul drepturilor omului susțin însă că existau și soluții mai bune cu privire la aceste probleme. Aceste grupuri se chinuie de ani de zile să găsească locuințe mai bune pentru oamenii care stăteau în tabără.
În ultima perioadă au existat mai multe întâlniri dintre asociațiile imigranților, ONG-uri și autoritățile locale, în cadrul cărora s-a discutat despre planuri de integrare reală, care să țină cont de caracteristicile culturale diferite ale grupurilor care locuiau în tabără. Demolarea însă a fost atât de bruscă și de neașteptată încât nu a lăsat loc nici unui fel de medieri; mai mult, rezultatul este paradoxal: deși credeau că nu ar fi posibil, mulți au ajuns acum în stradă, locuind în condiții și mai grele decât cele din tabără.
Am stat de vorbă cu Alberto Barbieri, președintele Medu (Medicii pentru Drepturile Omului), un partener în cadrul mai multor proiecte desfășurate de Antigone, care se afla în interiorul taberei atunci când a avut loc demolarea. Acesta a declarat:
„Există șase lucuri care nu ar trebui făcute niciodată în timpul unei evacuări: continuarea acesteia înainte de a se găsi soluții alternative pentru toți locuitorii și mai ales pentru cei mai vulnerabili; inițierea ei în grabă, fără a-i notifiva în prealabil pe cei care locuiesc acolo în legătură cu acest plan; a le spune oamenilor că au 30 de minute sau mai puțin pentru a-și strânge lucrurile; amenințarea, intimidarea și supunerea la violențe a oameni și a celor care lucrează în domeniul umanitar; demolarea unor spații în care se află încă oameni, inclusiv persoane bolnave și copii; distrugerea barăcilor făcute cel mai probabil din azbest fără a se lua nici un fel de măsuri de precauție. Toate acestea s-au întâmplat însă la Ponte Mammolo și vrem să știm cine e responsabil".
În luna februarie, Papa Francis a făcut o vizită surpriză în tabăra de la Ponte Mammolo. Acesta a rostit o rugăciune în limba spaniolă alături de copiii din America de Sud care locuiau acolo și i-a încurajat pe oameni să continue să spere. Buldozerele nu pot distruge această speranță.
Grazia Parisi