Pe 19 iunie se sărbătorește Ziua internațională pentru eliminarea violenței sexuale din conflicte.Cu această ocazie Senatul italian a organizat un eveniment special pentru vineri, iunie 17: o dezbatere pe tema „Crime împotriva umanității și crime de război", care va avea loc după vizionarea documentarului „La Linea Sottile" (O linia subțire) realizat de producătoarele de film Paola Sangiovanni și Nina Mimica.
Ce înseamnă a asista la atrocități
Cele două producătoare de film au realizat documentarul pe baza unei cercetări ample realizare în arhive. Acesta are la bază mărturiile unor persoane direct afectate de crime de război.
Documentarul spune povestea Bakirei și a lui Michele. Bakira este o victimă a războiului din fosta Iugoslavie de la începutul anilor 1990 care a asistat la lungul șir de violențe comise de către paramilitarii sârbi asupra civililor.
Michele este un fost soldat italian care a fost trimis în misiune internațională în Somalia, în aceeași perioadă și al cărui contingent a fost direct responsabil pentru violențe atroce comise împotriva populației civile.
Cum să înțelegem violența
„La Linea Sottile" este mult mai mult decât un simplu documentar, deoarece își propune să stimuleze o dezbatere pe probleme complexe și cruciale.
Cele două producătoare și-au explicat motivația: „Am simțit nevoia puternică de a vorbi despre multiplele sensuri ale violenței – cum cei puternici refuză să vadă realitatea cu care se confruntă cei mai slabi, problemele legate de abuzurile din război, drama violenței față de femei".
Unul dintre principalele componente ale filmului este încercarea de a înțelege procesul mental al celor doi martori. În ceea ce o privește pe Bakira, producătoarele au încercat să înțeleagă care au fost consecințele de durată ale experienței sale și cum e să continui să trăiești cu „ororile întipărite in memorie", a spus Mimica.
În ceea ce îl privește pe Michele, acestea au încercat să înțeleagă mai bine cealaltă parte a poveștii, oferindu-i acestuia posibilitatea de a vorbi despre ce le-a făcut contingentul său civililor, precum și despre procesul lung de care a avut nevoie pentru a înțelege cu adevărat gravitatea a ceea ce s-a întâmplat.
Între cele două povești există un echilibru adecvat, poveștile completându-se: una e a femeii victime și una a bărbatului care comite abuzul. S-au ales aceste persoane pentru că scopul documentarului nu este doar de a spune poveștile, ci și de încerca să înțelegem ce s-a întâmplat cu adevărat.
A încerca să înțelegem violența nu înseamnă a o accepta sau a o justifica. Datorită mărturiei lui Michele însă, documentarul ne explică cum devine neclară, în timpul unui război, granița dintre bine și rău pentru că violența devine doar o altă componentă a vieții de zi cu zi, atât pentru soldați, cât și pentru civili.
Cum putem pune capăt crimelor de război încercând să le înțelegem
Producătoarele s-au implicat emoțional cu adevărat în documentarul lor, despre care acum spun că e „o călătorie în inima întunericului."
Dincolo de dorința de a denunța ororile suferite de populațiile civile în timp de război, acestea vor să realizeze și ceva mai profund: să crească gradul de conștientizare și să genereze schimbare vorbind despre ce s-a întâmplat.