Curtea de Apel București a decis că Daniela Tarău, acuzată și închisă pe nedrept în urmă cu 15 ani, este îndreptățită să primească o despăgubire morală din partea statului român de 100.000 de euro și 7.200 de euro daune materiale. Hotărârea este definitivă și vine la un an după ce reclamanta a obținut recunoașterea nevinovăției, la capătul unui proces lung de cinci, și a decis apoi să-i ceară statului despăgubiri pentru traumele suferite ca urmare a acestei erori juridicare. Daniela Tarău a cerut 900.000 de euro daune morale și 17.000 de euro daune materiale. Instanța de fond i le-a acceptat, în noiembrie 2015, dar statul a făcut apel și a reușit diminuarea semnificativă a daunelor morale, pe motiv că reclamanta s-ar îmbogăți fără temei dacă ar primi această despăgubire.
Articolul 52 din Constituția României prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, dar asta nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Instanța de fond: Statul se face vinovat de privare ilegală de libertate
Tribunalul Ilfov a acceptat pretențiile Danielei Tarău, argumentând că după studierea dosarului și a pledoariilor celor două părți, speța îndeplinește toate criteriile prevăzute de Codul civil în astfel de cazuri: Daniela Tarău a fost privată de libertate ilegal, fapt demonstrat atât de decizia CEDO obținută în 2009 (care spune că nu a avut parte de un proces echitabil) cât și prin procesul în care a fost achitată în România în 2015; statul prin reprezentanții săi, care nu și-au făcut datoria în dosarul Tarău, se face vinovat de privarea de libertate ilegală a reclamantei; privarea de libertate de 1 an și 9 luni, condițiile de detenție mizere, perioada de șase ani de după eliberare, în care nu a putut să se angajeze din cauza cazierului, suferința și umilințele îndurate de familie etc, toate au fost luate în considerare de instanță la stabilirea prejudiciului produs reclamantei;
Judecătoarea de la Tribunalul Ilfov este de părere că despăgubirile în cuantum neglijabil ar transforma dreptul la despăgubiri într-unul teoretic şi iluzoriu. Prin urmare, ea și-a explicat decizia de a-i acorda reclamantei despăgubirile morale de 900.000 de euro astfel:
„Sub aspectul cuantumului mai reţine tribunalul că, în verificarea jurisprudenţei naţionale, inclusiv a instanţei supreme, se constată acordarea de despăgubiri în limita unui plafon minim de 1.500 lei/zi de privare nelegală de libertate. Or, aplicând acest criteriu în speţa de faţă, tribunalul urmează a realiza o medie a tuturor componentelor faptei ilicite (privare de libertate, restrângere libertate de mişcare, obligarea de a se supune verificării Serviciului de Probaţiune şi perioada necesară pentru reabilitare), urmând a acorda un plafon de 787 lei/zi corespunzător numărului total de 5.150 de zile necesare reclamantei pentru dovedirea nevinovăţiei.”
Ce zice statul: Daunele morale nu trebuie să acopere în întregime prejudiciul, ci doar să-l diminueze
Ministerul Finanțelor, chemat să achite despăgubirile cerute de reclamantă, argumentează că daunele morale pretinse nu au fost demonstrate și că oricum sunt prea mari, că „o posibilă reparaţie cu titlu de daune morale nu ar putea avea decât un rol de a diminua un prejudiciu psihic, şi nu de a-l acoperi în întregime.”
Curtea de Apel e de acord, dar vrea ceva mai simbolic
Curtea de Apel București, care a judecat apelul formulat de stat, a decis în luna iunie 2016 să diminueze cuantumul despăgubirilor morale la 100.000 de euro și să păstreze restul despăgubirilor materiale acordate reclamantei de instanța de fond.
În motivare, Curtea de Apel este de acord cu raționamentul instanței de fond, în demonstrarea vinovăției statului în această speță. Totuși, judeecătorul consideră că daunele morale acordate de Tribunal sunt prea mari, așa că micșorează cuantumul despăgubirilor. Pentru că: „daunele morale nu reprezintă prețul plătit pentru suferințele fizice sau psihice, care nu poate fi estimat, ci reprezintă o reparație simbolică, stabilită din perspectiva consecințelor negative în planul vieții personale, familiale și sociale. (...) Curtea apreciază că acordarea sumei de 900.000 de euro, stabilită de prima instanță nu ar reprezenta o despăgubire stabilită în considerarea celor arătate mai sus, fiind un exces reparatoriu care deturnează acordarea daunelor morale de la scopul și finalitatea prevăzută de lege, devenind astfel o sursă de venituri necuvenite și nejustificate.”
Daniela Tarău este nemulțumită de rezultatul procesului deschis pentru despăgubiri. E decisă să ceară o revizuire a deciziei judecătorului de la Curtea de Apel.
Până atunci, Daniela Tarău încearcă prin forțe proprii să schimbe sistemul din interior. Pas cu pas. A absolvit facultatea de drept, în septembrie își susține doctoratul, iar pasul următor va fi să-și găsească un post didactic într-o universitate, în care să-i învețe pe viitorii magistrați despre justiție. Va fi un profesor care înainte de orice a absolvit școala vieții: 635 de zile de arest, 376 de zile de restrângere a libertăţii de mişcare, 1.095 de zile de supunere la verificările Serviciului de Probaţiune, 2.920 de zile necesare reabilitării şi un total de 5.150 zile necesare pentru dovedirea nevinovăţiei. Iar pentru asta se va îmbogăți cu 100.000 de euro de la stat.