Jarmila Hnilicova a devenit interesată de informațiile cu privire la calitate serviciilor oferite în spitalele de maternitate și la intervențiile chirurgicale efectuate după experiența groaznică pe care a avută cu o intervenție chirurgicală care a implicat administrarea unei epidurale, utilizată pentru a controla durerile din timpul nașterii.
Aceasta a dorit să evalueze informațiile statistice de la toate spitalele de maternitate din Republica Cehă înainte de cea de a doua naștere a sa. „Am vrut să știu cât de frecvent apar complicații după administrarea epiduralei. Am aflat însă că astfel de informații sunt aproape imposibil de obținut și, mai mult, nu se pot obține nici măcar cele mai de bază informații cu privire la serviciile oferite în spitalele de maternitate", a declarat femeia pentru site-ul de știri Lidovky.cz.
Aceasta era interesată de numărul total de nașteri, de cezariene și de epiziotomii menite a pune capăt traumatismelor suferite la nivelul perineului sau colului uterin, precum și numărul de nașteri care au avut drept consecință probleme similare. A vrut de asemenea să știe pentru câte dintre nașteri s-a folosit forcepsul. Femeia consideră că astfel de informații ar ajuta-o să decidă unde ar vrea să își nască cel de-al doilea copil.
Autorităților nu le plac întrebările despre maternități
Institutul de Informare despre Sănătate și Statistici (IISS) a refuzat însă să ofere astfel de informații pentru mai bine de doi ani. În cele din urmă Hnilicova a primit, după ce a plătit o taxă, un rezumat al acestor informații, însă în formă anonimizată. Chiar și așa însă i-a fost confirmată presupunerea că între spitale există diferențe substanțiale în legătură cu astfel de practici. Fără a ști însă care informații se referă la care dintre spitale, acesteia i-a fost greu să își formeze o imagine cu privire la ce se întâmplă. Nici măcar Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate supremă, nu a ajutat-o în această privință.
„Cred că nu le place ca nimeni să scormonească informații în legătură cu acest subiect, poate că există mult prea multă presiune din partea obstetricienilor", a adăugat Hnilicova.
Lupta pentru informații, care în cele din urmă a eșuat, a început la sfârșitul anului 2014, atunci când Hnilicova a aflat de la un funcționar că are nevoie de aprobarea spitalelor de maternitate pentru a obține astfel de informații, chiar dacă i se promisese că nu va fi nevoie de așa ceva.
În ianuarie 2015, aceasta a depus o cerere oficială, potrivit Legii cehe privind liberul acces la informații. IISS a refuzat cererea, făcând referire la legea cu privire la serviciul de statistică de stat și legea cu privire la serviciul de sănătate. Oficialii au declarat că informațiile solicitate erau informații statistice confidențiale și cu caracter personal, care nu pot fi furnizate împreună cu numele spitalelor de maternitate fără acordul lor.
„Aceștia își explică decizia, printre alteLE, în numele obligației de a proteja persoanele. Este clar că nu pot furniza informații detaliate precum, de exemplu, D-na Smith a dat naștere în astfel și astfel de circumstanțe. Dar nu am solicitat niciodată astfel de informații. Am cerut doar numele spitalelor de maternitate și statisticile cu privire la fiecare în parte", a explicat Hnilicova.
Lupta pentru a putea lua o decizie în cunoștință de cauză
Împreună cu avocata sa, Zuzana Candigliota, care apără de mult timp drepturile pacienților, femeia a vorbit și despre alte argumente ciudate aduse de IISS. „Clienta mea are dreptul garantat constituțional la informație", a explicat Candigliota, care cooperează cu Liga pentru Drepturile Omului.
Hnilicova a subliniat și că informațiile cu privire la procedurile efectuate în spitalele de maternitate sunt necesare pentru ca femeile să poată „lua decizii libere și în cunoștință de cauză", accesul la astfel de informații putând de asemenea îmbunătăți calitatea serviciilor de sănătate. Avocata s-a adresat ulterior Ministerului Sănătății, care a fost de acord să revizuiască din nou situația.
Hnilicova a așteptat luni de zile să primească un răspuns de la Minister, răspuns care însă nu a mai venit. „După șapte luni, mi s-a spus că o scrisoare trimisă de Minister s-a pierdut undeva pe drum. Ce e amuzant însă e faptul că Institutul și Ministerul se află în aceeași clădire”, a aăugat femeia cu un zâmbet ce aducea mai mult a disperare.
Protejarea sănătății publice?
În luna iulie 2016 aceasta a primit în cele din urmă un răspuns, însă unul prin care Ministerul Sănătății îi nega încă odată accestul la informații. „Dreptul recurentei este limitat în scopul protejării drepturilor și libertăților celorlalți, precum și a protecției sănătății publice", a argumentat Jan Bacina, directorul departamentului juridic al Ministerului Sănătății, într-un document de 10 pagini. Potrivit lui, IISS a făcut alegerea corectă atunci când a refuzat solicitarea lui Hnilicova.
Scrisoarea Ministerului argumenetează și că luare în considerare de date statistice atunci când se iau decizii cu privire la ce spital preferă cineva să meargă ar putea să nu fie cea mai potrivită metodă: „Simplul fapt că un anumit spital a efectuat, de exemplu, statistic, mai multe cezariene decât în altă parte, nu reflectă calitatea furnizorului de servicii medicale. Furnizorii mai mari vor asista, logic, mai multe nașteri, ceea ce implică în mod inerent un număr mai mare de intervenții medicale efectuate".
Hnilicova nu este însă mulțumită de explicație. Alături de avocata sa, aceasta va continua să lupte pentru a obține acces la informații, depunând plângeri. „Acestea vor fi îndreptate împotriva Ministerului Sănătății din cauza deciziei lor ilegale", a spus Hnilicova.